Poezii

O seară perfectă de primăvară învăluie gândurile frumoasei vrăjitoare, doar curgerea râului … lumina geloasă reflectă privirea de gheață albastră, secrete de lună știute… destin

O seară perfectă de primăvară învăluie gândurile frumoasei vrăjitoare, doar curgerea râului … lumina geloasă reflectă privirea de gheață albastră, secrete de lună știute… destin

Fiorul nopții îmi alină visul, Parfumul unei mișcări de ploape, Străbate ființa-mi , se stinge în șoapte. Răpit de viață , iluzii provocate de minții înguste, Te-am dat deoparte. Te

Un zâmbet de speranță Tristețe sau durere poate... Te ancorezi cu disperare În ceea ce numești tu viață... Toți au greșit Nu-i fără vină Nici cel născut acum. Doar, tu ești sfântă

Ai fost tot ce e vis . Parfumul tau ma urmareste prin culoarele singuratatii. De teama de a nu te pierde am uitat sa rad... Si intr-o dimineata ai plecat… Lacrimi nu am Doar tristete , si umbra

Privesc singurătatea lunii, ce-mi alină dorul E miezul nopți ,o lacrimă și, nemișcarea e stăpână… tăcute a mele buze , rostesc al tău nume te simt la pieptul meu te strâng in brațe… sărutul

Privesc singurătatea lunii, ce-mi alină dorul E miezul nopți ,o lacrimă și, nemișcarea e stăpână… tăcute a mele buze , rostesc al tău nume te simt la pieptul meu te strâng in brațe… sărutul

Orchestră tristă a naturii, De-a vieții dor sufletul străpunge, Privirea îmi străbate albastrul iluzoriu Și cerul îmi maschează adâncul lumii... Mă contopesc cu tine în universul hologramă Ce

Spunea cineva ca daca ai un prieten este un lucru mare, daca ai doi , esti un om fericit, iar daca ai trei , nu se poate sa ai trei. Tu ai prieteni? Ai ? Așa am crezut și eu ...Am vrut sa cred ca am

Admir tăcerea nopții, lăsată între noi Doi ochi căprui frumoși Înfiorându-mi suflul Imi amintesc de tine... Mă uit pe cer Să alung din mintea mea A ta privire. Neînțeles se zbate-n mine O

Creez dezastrul din nimic, Suferință doar. Zbatere Și infinit, doar bucle aparente fără rost... Uitare, Scufundare în rutină. Seacă e și axioma fără logică, A vieții, doar

Mă uit în zare, Întrebare ce apare Adevăr Nu ești aici, Inima mă doare, Totul se dărâmă Moare, Doar suflul neputinței... E răcoare, întrebare,axiomă, infinită cercetare, Reapare cu

Un strigăt disperat spre cer se înalță, Inima de durere frântă, strivește Orice speranță...Privești lumea rece,dar De suferința ta , lor nu le pasă. Să mori prematur ești de tradiție

Cer plumburiu înlăcremat de ploaiea care udă cavourile eterne de piatră Așternute peste vise spulberate în praful vieții. Oraș al morții , în care speranța e uitată. Doar vântul înfiorat

Adierea unei lacrimi aflate în cădere Întruchiparea tuturor sentimentelor tale Exprimă toată a ta bucurie și durere, Un întreg univers , închistat în ruginite zale... În inima mea un loc

Plangea in gradinita lui ,trezind fiori, Un trandafir frumos si trist. Si soarele imprastia culori din lacrimile pure ai tristei flori. De ce uitat? De ce de toti insingurat? Doar intrebari si

Te scurgi încet , fără dorință Scârbit de ceea ce vezi , același de milenii, Trecut nu ai , viitorul nu există, Ești nemuritor la fel ca Moș Crăciun și renii.... O, timp îmbătrânit de

Te am intalnit ...De putin timp. E ciudat cum ne-am cunoscut, l-a inceput ne-au legat doar cuvintele, doar asemanarea. Esti plina de viata, suntem ca lumina cu intunericul, adiere lina de vant contra

Frigul tău îl simt în mine, E lună plină și doar strigoi pe stradă. E noapte, e neagră, vino dacă te ține, Coruri răgușite de lupi, să asculți, ca într-o baladă... Singur plutesc peste străzi

Mă simt purtat pe aripi de furtună, Singur am fost de la început. Afară în jurul meu doar fulgeră și tună Aș vrea să fi și tu să simți , ce alți nu au văzut... Am obosit , mă simt bătrân. Dar

...mintea imi explodeaza de durerea gandurilor triste, de imensitatea sentimentului de deziluzie...De ce stau aici si scriu? Pentru ca sunt singur...Nu, ma am pe mine!Ce sunt eu ? Ce ești tu?

Mângâierea șoptită a vântului, Te face să tresari. Te înfiori sub atingerea lui, Ești doar un boboc de trandafir sublim... Îmi opresc respirația, Spre a nu destrăma vraja, Frumuseții ce o