Daria Vlas

nu vei mai merge cu mine noaptea la Muncești unde urlă câinii și gunoiul se aruncă în stradă nu vom respira aerul putred de la combinatul de carne voi renunța la tine ochii mei vor

Îngerul meu nu se mai roagă. acum el rezolvă integrame și citește reviste de modă, își spală în baie singura cămașă albă, clătește ligheanul de plastic, bea dintr-o sticlă de vodkă. îngerul

stăm în aceeași casă dar tu cu drumurile tale eu cu drumurile mele privirea ni se intersectează doar pe hol să-ți dau o palmă să te trezești chiar așa să-ți dau o palmă stai în dormitor

bunelul stătea în camera mică – de după sobă – avea o șapcă pe care o purta vara o cușmă de iarnă și un ceas de mână acestea erau toate lucrurile lui citea trei cărți Hemingway, Druță și

în fiecare noapte o văd până nu demult nici nu știam că prin somn se pot percepe mirosuri și totuși în fiecare noapte simt mirosul corpului ei din ziua a treia când se vor îndeplini cele

oamenii l-au secat construiesc un restaurant în mijlocul lui unde a fost lacul acum e șantier acolo se spălau cerșetorii orașului se drogau tinerii în stufăriș maniacii își aruncau

Eleonora, ai ochii tulburi părul încâlcit unghiile roase până la carne ești o putoare iei numai decizii greșite cumperi lucruri de care nu ai nevoie te lași amăgită de ipocriți te

copiii vând cireșe pe marginea șoselei trecem pe alături nu scădem viteza cinci oameni într-un Opel alb vor să ajungă acasă nu se leagă discuții nu se spun bancuri pe bancheta din față,

cînd nu auzi sfredelul te simți aproape în siguranță nu dai muzica la maxim nu cauți somnifere nu-ți vine să ieși din casă cu picioarele goale nu-ți apar în creier copii morți și nici măcar

i-a furat urna din crematoriu i-a înghițit cenușa linguriță cu linguriță timp de patru luni apoi și-a ars coardele vocale s-a lăsat de muzică de fracul alb și de absint Zaraza s-a

lasă-mă să-ți șterg sudoarea din palme nu mă înțelege greșit nu vreau să te cunosc nu mă interesează să-ți aflu numele sau vîrsta vreau pur și simplu să iau batista mea

mă privesc în oglindă părul aranjat încă un strat de pudră pe față gene grele de rimel acum mi se face rușine bați din palme îți place să mă vezi plângând spui că sunt frumoasă așa cu obrazul