daria ilaria

Din nou despre proza.
Foarte interesanta imi pare ideea \"numelui pe care si l-a ales singur\", ca expresie( asa o privesc eu)a caderii, a \"autonomiei\",a ruperii luciferice de Creator, precum si nasterea din copacul carnivor, arbore sefirotic canibal, Cronos generator si devorator, astfel magul Behemoth e fiu al unui timp depreciat care odata cu nasterea transmite si gena mortii,scorbura-gura , stomac si uter.

Bogdan Geana, iti multumesc pentru corectura, dovedesti ca esti un cenzor care isi face intr-adevar datoria. Cer scuze cititorilor pentru neatentie, pe viitor voi fi mai grijulie.
Cat despre William Faulkner, succes la doctorat!

P.S Nu pot decat sa apreciez eleganta cu care m-ai atentionat.

P.P.S Ma intreb(desigur, cu ipocrita candoare:) cum de a scapat unor cenzori asa vigilenti coscogeamitea cacofonia din prima pagina, pe care de multa vreme voiam sa o semnalez, profit de ocazie: Lista Cronologica Comentarii noi.Ei, da stiu. Si la case mai mari.

O briza dinspre Borgesul universului nordic, nu cel oriental sau hispanoamerican si dinspre Michael Ende. Cand spun asta , nu ma refer la vreun mimetism, incerc doar sa trasez coordonatele generale ale peisajului in care ma catapulteaza textul.
Formula de basm, traditionala deci, aglutinand referinte si personagii mitico-legendare - Merlin, cu cele ale literaturii moderne-Faulkner (magicianul), evident Bulgakov si poate altele pe care nu le-am identificat.
La Divina, pe dos? Beatrice in Infern? Inocenta transfigurand Hadesul, de vreme ce viermele cel neadormit e o pufoasa jucarie, iar intunecatul magician pare a deveni inofensiv? O estompare a dihotomiilor? ambivalenta perspectiva asupra \"Raului\" sau o demitizare a lui, despuiere de grandoarea luciferica ? (motanul Behemot e gras , caraghios si absurd) in sensul in care vorbesc De Rougemont si Steinhardt despre faptul ca demonicul e caracterizat nu atat de maretia tragica pe care i-o confereau Evul Mediu si Romantismul? ci de micime si inconsistenta( si lui Ivan K -diavolul ii apare mediocru) ? Lipsa de \"substanta\" a raului care nu are existenta in sine, e derizoriu, iluzie,\" vrajitorie\"? de aceea \"un fel de Infern\"? Despre Ingenuitatea increzatoare metamorfozand \"intunericul\"? Ori dimpotriva o anume curiozitate de a refuza sa iscodesti raul e fatala si te duce duce in Infern, bolgiile , aici camere? Dar Dante iese din Infern, ca si si Faust, vrajitorul alchimist...

Minunate versurile de inceput, excelenta strofa a doua.Ultimul vers al poeziei totusi(stiu curcubeul=semnul impacarii)e drept ca musteste de sensul intreg,dar ca expresie e prea\"poetica\",neaparat \"frumoasa\", prea cu dinadinsul \"metaforica\", soiul acela de tropi de la inceputurile scrierilor noastre carora eu le spun \"metafore de liceu\" sau de \"pension\", de genul\"sorbeam lumina\". poate ceva mai discret-enigmatic poate ceva mai dens-incifrat, ori un final in forta coplesitor, merita poemul asta.

jocurile de-a vitavercea sunt pandite de riscul de a esua in facilitate, dar poezia ta pe muchie de cutit evita atare pocinog si ma intreb cum de reuseste

ce poem, Robert, ce poem!!
\"mi-e frica sa tai cordonul ombilical care ma tine legat de creier\"- mi-e greu sa \"interpretez\" aceste versuri de asemenea intensitate condensata.

ma doare sufletul vazand ca ai inca nivelul 0, nu pentru tine, ci pentru siteul asta ma doare.

excelenta si \"Reportaj\". e clar, trebuie sa desfasor intreaga lista a textelor tale
si sa o iau binisor de la inceput,caci nu citisem decat cateva. iti multumesc, azi am CE citi.

helas! j\'ai pas lu tous tes lignes...
pare-se ca au mai existat poeme ale tale pe site, altele...ei? cei care helas! nu le-au prins?

invidiez(cu superioara invidie,mai incape vorba?:)felul in care in atat de putine cuvinte oferi un orizont de sugestie, pe cat de concret, pe atat de nedeterminat totusi, ma gandesc si la \"nud\" si la \"nu inca\", despre dancers, am deja spus

aparenta glacialitate a versurilor tale, mocneste o traire autentica. glacialitate spun, din pricina \"definitiilor\" date explorarii starilor de constiinta, impresiei de demonstratie neutrala, intrucatva impersonala, o diagnosticare.\"tacerile cresc si te condamna la alpinism\", ehehee ce vers!, poate ca mai eliptic era si mai
bine, mai putin explicativ, cam asa:\"tacerile cresc, esti condamnat la alpinism\"; iarasi foarte bine \"nedumeririle concentrice\" care impreuna cu strofa urmatoare ma duc cu gandul la Ion Barbu :\"adancul acestei calme creste\" , un joc secund, lipsit de pericole
poate e necuviincios amestecul anterior in intimitatea atanorului tau, dar ea nu mi se intampla decat atunci cand o poezie imi place indeajuns de mult.

felicitari si lui nirolf, un autor pe care il citesc cu interes

abia ce-ti am descoperit textul si m-am grabit sa citesc si altele. ai un stil definitoriu, dar pe care mi-e greu sa-l surprind in cuvinte, nefiind deloc spectaculos,o anume respiratie ampla (in poezii scurte totusi), profunda, poemele tale sunt asemeni apelor linistite si adanci,detinand o tensiune poetica,mai mult latenta, decat exprimata,prezenta mereu in subtext si acumulandu-se spre sfarsit, uneori in versuri finale de mare putere de sugestie,de natura foarte concreta si ambigua in acelasi timp, cum este acest\"nici sangele nu ma poate atinge\" ori acel cu totul remarcabil, de mare expresivitate :\"intunericul hiberna in violet\", nu mai stiu exact in ce poezie, dar voi reveni la fata locului.

totusi, in unele texte, starea (poezia ta e una de \"stare\", as zice)nu e transmisa indeajuns de convingator, se pierde intr-o verbalizare destul de plata.(iarasi voi reveni la fata locului), ai insa altele cu imagini-stari, puternice, penetrante,care ma determina sa cred in poezia ta.

minunat versul \"sfintele moaste ale cuvantului moarte\",insa pe langa intensitatea lui,ceea ce urmeaza pare cumva strident,inadecvat, dar poate ca stiu si eu...principiul contrapunctului a avut intaietate...

\"ocupasem abuziv, fara forme legale/un intreg palier de intuneric\", strasnic! vers iarasi, dar se reia inutil , parca in\"jilavul culcus de intuneric al ratarii\" ;\"ma imprietenisem cu moartea\" as zice ca e uzat si oricum prea explicit.
de placut,insa, mi-a placut poemul, ca si \"exercitiile de stil\", dealtfel.
se pare ca n-am incotro si va trebui sa mai starui pe pagina asta,caci \"ca pe niste tablouri dragi dintr-o casa in flacari mi-am smuls amintirile\"- iertare daca nu am citat exact preafrumoasele versuri

...ama-ioana...
eu acum ca si adesea pe aici, pe pagina-ti

Tulburator poem in simplitatea, aproape minimalismul lui(desigur nu asta e criteriul estetic, valoric)(dar sa nu ma intrebi care e criteriul asta ca nu stiu:)
Doar 13 cuvinte, 11 fara with/ of si reuseste sa aiba atmosfera,(mare lucru!)una stranie, cumva onirica,nelinistitoare(poate de Chirico, poate Buzzati).Si mai izbuteste sa ramana pe de-antregul poetica, evitand sa se transforne intr-un simplu enunt paradoxal.
Ma duce cu gandul la niste spuse(scrise) ale lui T.S. Eliot despre faptul ca a ramane cu ochii atintiti in propria-ne suferinta , inseamna evaziune din si teama de suferinta.

primul comentariu a fost inghitit cu totul, de data asta numai doua-trei cuvinte...sau poate eu neglijenta...
asadar prezint scuze si ERATA:

1.izbutind sa alterneze notatii aparent *prozaice, minore*

2.ca sa se *\"dilueze\"* din nou deliberat in final...

Minunata surpriza descoperirii poeziei tale, desi cu intarziere, multumita S. Plath.
Versul tau se desfasoara la fel de bine in registrul debordant-fantast- absurd de felul celui din \"poem in patru parti partiale\"
si \"calatorie in jurul lustrei\" si in cele
mai concentrate si percutante cum este \"celalalt capat al orasului\".
Cat despre poemul de fata, il gasesc magistral, izbutind sa alterneze notatii aparent vezi inceputul, cu imagini-stari puternice, paroxistice:\"rup peretii camerei mele in fasii pe care le asez ordonate pe masa\" ca sa se din nou deliberat in final, reconvertind de fapt tensiunea lirica, rarefiind-o, astfel incat , ea devine in mod paradoxal din ce in ce mai tulburatoare.

Savuroasa transfigurarea cotidianului tern prin umor. Adorabile finaluri amanate, nerezolvate:)\"nesemnificative\".

Cateodata chiar imi pare rau ca nu sunt o persoana de vaza pe site, asa incat invitatia mea de a il citi pe Bogdan Ladaru sa aiba ecou, dar imi fac datoria:
Nu ratati nici poeziile din seria personajului cu caciula.

sriu aici pentru ca nu indraznesc sa ma lipesc dincolo, mi-e pur si simplu frica sa ma lipesc, intr-o zi am scris un hiat lux pe siteul sta si mai tarziu s-a oprit lumina in casa, sunt prea tematoare pentru aventura multicolora de dincolo ,poate o sa imi fac un pic de curaj, mai ales ca am si arcul ala de intins, dar ce vreau eu sa spun mai ales acum, amAda, e ca,...e ca.. fir-ar sa fie ce neputincioasa sunt sa astern doua randuri de bine, bine, si cat de bine, cat de bine ai revenit...

\"gara ardea dinspre noi\" iata VERSUL

bine te-am descoperit, mai zabovesc pe aici....pentru ca, hmmm, imi prieste, pentru ca simplitate, pentru ca intensitate, pentru ca...

ei da, si confruntarea cu partea cu care ne aflam in conflict surd , cu Umbra, drumul catre Centru, asumarea si imblanzirea acelei dark side...dar cel mai mult si mai mult m-a, cum sa-i zic, emotionat, impresionat ideea ca firul descalcitoriu e foarte la indemana, inobservabil de la indemana,lesne de trecut cu vederea, izvorul din preajma(zice bunica)

iertare pentru, poate, prea facila-mi interventie la un poem cu timbru grav, penetrant.se voia un :\"jos palaria!\" in fata letopisetului si a autorului lui, dar asta sper ca s-a inteles.

oare cine trebuie induplecat pentru ca sa-ti apara textele pe lista primei pagini?

mai precis acest cronicar/nu ducea lipsa de HAR