Declarație de neîndurare

abia ce-ti am descoperit textul si m-am grabit sa citesc si altele. ai un stil definitoriu, dar pe care mi-e greu sa-l surprind in cuvinte, nefiind deloc spectaculos,o anume respiratie ampla (in poezii scurte totusi), profunda, poemele tale sunt asemeni apelor linistite si adanci,detinand o tensiune poetica,mai mult latenta, decat exprimata,prezenta mereu in subtext si acumulandu-se spre sfarsit, uneori in versuri finale de mare putere de sugestie,de natura foarte concreta si ambigua in acelasi timp, cum este acest\"nici sangele nu ma poate atinge\" ori acel cu totul remarcabil, de mare expresivitate :\"intunericul hiberna in violet\", nu mai stiu exact in ce poezie, dar voi reveni la fata locului.

totusi, in unele texte, starea (poezia ta e una de \"stare\", as zice)nu e transmisa indeajuns de convingator, se pierde intr-o verbalizare destul de plata.(iarasi voi reveni la fata locului), ai insa altele cu imagini-stari, puternice, penetrante,care ma determina sa cred in poezia ta.

E o mica problema de selectie a registrului imaginar: fie delicatete, receptivitate (cam toata poezia), fie invulnerabilitate (\"nici sangele nu ma mai poate atinge\"). Ar trebui poate inca o strofa care sa motiveze acest ultim vers, care pare necesar expresiei unei trairi complexe, intr-adevar. Think about it!

Multumesc pentru aprecierile voastre.

Versul \"nici sangele nu ma mai poate atinge\" e motivat prin faptul ca vrea sa fie in opozitie cu restul poeziei. E vorba de o schimbare de stare.

Nu-mi prea place sa dau explicatii cu privire la textele scrise de mine, dar in acest caz le-am considerat necesare.

Idealia