Poezie
Va urma
1 min lectură·
Mediu
ochii îmi ard până la rădăcina pleoapelor
acum obosesc parcă mai repede
nu mai știu să mă plimb pe străzi
mă târăsc pe lângă ziduri
nu știu de unde vine și unde se duce întunericul
mă țin după el și el nu fuge de mine
îmi aruncă o bucată de lună ca la câinii flămânzi
are gust de var și oricum nu ține de foame
o umbră se scurge din mine
trebuie să ascund urmele astea care mă fac să vărs
niciodată nu termin la timp
lumina îmi sare mereu în spate
apoi țopăie în jurul meu
ca un copil neastâmpărat
e un joc pe care-l joc pentru prima și ultima oară
de la începutul lui până la sfârșitul meu
023.277
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irina Sandu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Irina Sandu. “Va urma.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-sandu/poezie/66828/va-urmaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DVDistincție acordată
DVDragoș Vișan✓Cutremurător. Nici un știi, ca cititor, cum să comentezi despre suferința imaginată de eul poetic atât de fain, încât își imaginează că ar fi un câine al nopții vieții, gustând varul Lunii. Întunericul o urmărește pe Idealia, însă nu poate depista, prin mersul său aproape lipit de ziduri, direcția.
0
DVCea mai importantă secvență lirică este aceasta:
"nu știu de unde vine și unde se duce întunericul
mă țin după el și el nu fuge de mine
îmi aruncă o bucată de lună ca la câinii flămânzi".
În contrast, în ultima secvență a poemului "va urma" apare o altă lumină decât cea artificială ori a Lunii, una venită după starea de rău absolut. Am impresia că Idealia își imaginează aici că deja moare, devine umbră, apoi ea însăși rămâne în noapte o lumină năucitoare.
"nu știu de unde vine și unde se duce întunericul
mă țin după el și el nu fuge de mine
îmi aruncă o bucată de lună ca la câinii flămânzi".
În contrast, în ultima secvență a poemului "va urma" apare o altă lumină decât cea artificială ori a Lunii, una venită după starea de rău absolut. Am impresia că Idealia își imaginează aici că deja moare, devine umbră, apoi ea însăși rămâne în noapte o lumină năucitoare.
0