Poezie
ex nihilo
1 min lectură·
Mediu
am știut dintotdeauna că nu exiști;
așa cum dintotdeauna
am știut
că dumnezeul-om
e o copilărească plăsmuire;
încă de atunci,
de când tu și Ioana încercați să-mi rearanjați simetriile,
am știut exact că nu ești decât
pauza dintre gânduri;
te-ai așezat lângă mine
pe patul ăla
nici de vise
nici de iubit
nici de murit
și ți-am simțit mirosul de călugăr obosit
care-și doarme iluzia prin peșteri..
de dorințe amânate
și sânge cald
vărsat pe urmele haitei...
am știut
că vei sta..
până când luna va începe să scadă;
că vei pleca apoi peste patru râuri;
am știut că nu exiști,
pentru că nu poți fi dovedit clinic..
cu nici un EKG..EEG sau teste de sânge;
nu ești pe niciunde
doar în nările mele
mereu
001.746
0