Danut Gradinaru

Pe cărări de munte se deschid noi poienițe; cu aer curat și rece, răsfirând în urmă, mici râulețe.

Pașii te conduc, spre libertate. Gândul îți deschide, o potecă-n noapte. Vocea ta răscoală, liniștea deplină; inima deschisă, dăruie lumină.

A-nceput să plouă-n vest vorbărie multă, toți se ceartă pe ciolan niciunul nu scuipă. Se sparg norii-n capul lor mama ei de viață, cu mustață și palton se grăbesc la piață. Unul vine,

O briză marină adie ușor în umbra întunecată a nopții. Mirosul putred de alge moarte se simte din ce în ce mai puternic. Câte-un pește rătăcit se zbate între viață și moarte în plasa verde ce

1 Martie în zbor se arată-n mărțișor pe la fete și femei să le-aducă ghiocei. Primăvara e la poartă faci doi pași și-o vezi la față, în grădină te încântă mângâierea ei cea

Dau suflet iubirii m-aprind când o cere și gândul mă poartă pe culmi mai înalte. O văd trecând în rochie albă de mireasă cu alai și cunună elegant se arată. În urmă sunt flori multe

Simt lama tăioasă a oricărei porunci. Răspund și execut, la comandă. Văd în față, cimitirul mare cu cruci. Mă închin și șoptesc în taină. Las zilele să treacă una câte una ca o morișcă de vânt

Luntre pe apă, între valuri plutind în jocul ei haotic, a înfruntat întreaga mare ca să străbată petic, petic. Neînfricați mereu veghează și peisajul este mitic, dar gândul, tot acasă

Am ridicat coroana și toți au amuțit. În tremur se ridică privirea către cer. Voi iubitori de țară ai neamului copii, să-l preaslăvim cu toții pe bunul Dumnezeu. De veghe stau străjerii,

De ziua ta îți dau în dar un gând frumos, o amintire sărutul dulce pe portal vibrează note de iubire. Pe portativ luceferi stau și cheia sol le dă putere, în ritmuri noi, speranțe

Să fie pace pe pământ și cerul stălucind de stele, în libertate vreau să cânt s-alerg, să joc, să uit de rele! La ce atâta dușmănie și fieru-ncins în foc să ardă, de ce nu am și eu

Strecurând a sa povară pe poteca lunecoasă prin tufișuri fără nume caută un loc în plasă. E de-ajuns, un zâmbet dulce o privire deochiată strâns la piept, rămâne-n urmă un obiect pierdut în

Au trecut ani și ani de-atunci durerea-n suflet nu se stinge se-năbușă într-un suspin și inima de dor se strânge. În tinerețe s-au pierdut cu toți în prag de sărbătoare; în visul lor ei au

Simt pe buze freamătul șoaptelor tale. Mă cuprinde un dor năprasnic și arde scump dorința grea de încercare. În flăcări se-ntinde focul mistuitor. Mă înnec în fum, nu văd de ceață. Vreau să

La mulți ani cu bucurie s-aveți parte de iubire să vă fie casa casă și să fiți cu toți la masă cu bucate bune, alese băutura să se verse închinând pocalele și golind paharele. Sus paharul,

Se usucă pânza de păianjen și vremuri se întorc din drum se văd lumini, departe-n noapte pe urme vechi mă văd plecând. Din vechiul grai se-aud doar șoapte printre poteci de dor și cânt; sunt

Am văzut moartea și i-am râs în față: -Pleacă de-aici hoașcă bătrână. Am gonit-o, cu secure cu tot. Printre dinții gălbejiți de vreme cu flori de mucegai și miros de tămâie, se simte duhul

Cu rădăcini, diverse tipuri și bine-nfipte în pământ își lasă crengile să cadă, se scutur frunzele în vânt. Stă neclintit, în voia sorții clădind coroane pe pământ iar seva din tulpină

Un ghem de pluș, aruncat într-un colț de odaie; un tablou vechi, șters cu rama lipsită de culoare. Un pat de rogojini cu o saltea de paie, un godin mic de fier ce arde cu văpaie. Lucruri

Ireversibil peste timp, se petrec toate. Răsare soarele, apune sunt multe fapte. În aer, plutește gândul efemer. Se vede luna și sclipesc, stele pe cer.

Fruct al dragostei desăvârșite, de o inocență absolută. Te scalzi în jocul de copil; ești liberă și mult iubită. Surâs pe chipul tău senin. Privirea caldă, cristalină alunecând în cerc

Împodobit, așteaptă falnic să vină noaptea de crăciun doar moșul, are daruri multe și le împarte toate acum.

Prin nămeți de zăpadă, răzbat colinde cu clopoței ce sună-n cor, deschide poarta larg creștine să fii și tu în rândul lor.