Danut Gradinaru

ai dreptul la tăcere tot ceea ce vei spune poate fi folosit împotriva ta ... cuvintele te-au aruncat în temniță te-au închis te-au izolat dar tu ai crezut întotdeana în ele și le-ai

Iubirea e ca o minge de care toți se-ndrăgostesc care mai de care să-nscrie s-o apere; se aleargă mereu sufletesc. Este rotundă aproape perfectă și nu are toartă, să fugi cu ea. Dacă o

E ziua ta, la mulți ani mamă! Nu te-am uitat, îți caut cu drag când amintirile mă cheamă imi vine câte-un dor natal. Îți scriu și plâng și-mi este teamă să nu te pierd, cândva de tot așa e

Goana goana nebună, ceasul rodea timpul secundă cu secundă ca o mișcare în propria uzură ce mai târziu urma să fie pedepsită prin aceeași poartă. Odată pornit cine mai putea să-l oprească! Nimic

Îmbrac singurătatea în cuvinte să umplu acest gol pe viu o umbră zace pe morminte și e pustiu și e pustiu. La margine de drum m-așteaptă mai este timp, n-o să m-aplec îi las o vorbă

În pădurea obosită de atâta tevatură sau alți urși de mamă bună ce mai stau cu țâța-n gură zboară timpul ca năluca, zboară prin tribună salutând la buzunar cea mai bună pungă. Din ograda

Nu știu de ce dar buzele tale mă frământă mereu la fiecare atingere! Simt curentul ce trece prin mine ca un vulcan ce se scaldă-n propria lavă. Remușcarea sărutului așteaptă ca o notă

Se trezesc diminețile în miros de cafea, cu ferestre deschise să ne inunde, aleargă ultimile vise ce zac rătăcite efemer; ele sunt așa, mult mai grăbite. La capătul

dă-le oamenilor să bea și să mănânce dar nu-i lăsa-n beția de cuvinte...

Toată viața ai căutat ceva fără să știi ce anume, alergai așa de unul singur pe poteci rătăcite, străine. Ai lăsat în urmă cuibul și ai plecat mai departe ca o pasăre călătoare ce-și

Stau la ecranul calculatorului și ascult, cum sună frumoasa ploaie poetică ce se revarsă. Plouă la București, Sibiu, Constanța în străinătate plouă peste tot cu picături mari de cuvinte ce se

Gândurile noastre sunt un mijloc de echitație, călăresc munți și dealuri se deschid și pătrund chiar dacă timpul pare a fi o inecuație rezultate sunt multe, ca un sac fără fund.

Le mulțumesc, tuturor cititorilor mei eu am scris ce am știut voi ați fost prezenți, dintotdeauna ați citit mereu! Sunt atâtea lucruri frumoase pe internet noutăți care circulă cu o viteză

Ulbis mai avea o singură dorință. Să fie împlinit. Îi apărea mereu în vis, dar în fiecare dimineață uita cu totul... Se simțea pe dinăuntru ca o întrebare fără răspuns îndepărtată, unghi

După cum spune proverbul, țapul a înțepenit; i s-a înmuiat organul de atâta behăit. De unde și vorba; s-a tras ca țapul.

A-nceput să plouă-n vest vorbărie multă, toți se ceartă pe ciolan niciunul nu scuipă. Se sparg norii-n capul lor mama ei de viață, cu mustață și palton se grăbesc la piață. Unul vine,

Vuiește tot Ardealul și Þara Românească. În munți răsună vestea. E mare sărbătoare. Cu steaguri ridicate se cântă libertate. Moldova e aproape; sunt toate trei o floare. Iubirea ne

Doi arbitri la o cafea fluierul tace. Ceștile, ca două echipe adverse se privesc în oglindă. Echipament modest, alb, negru.

Trăgeam tranvaiul după mine același ce ucise labiș; cu pași mărunți, miros de câine ne îndreptam către tufiș și-i arătam marea natură ce s-a văzut, ce s-a pierdut, că libertatea nu se fură,

De ziua ta îți dau în dar un gând frumos, o amintire sărutul dulce pe portal vibrează note de iubire. Pe portativ luceferi stau și cheia sol le dă putere, în ritmuri noi, speranțe