Destin
Ironia sorții te-aruncă-n uitare, iar noianul amintirilor strivește cu cruzime clipele agreabile ale vieții... Nu contest forța destinului-- stea obscură, noapte a strălucirii... Detest
DTDaniela Tarlapandeșertăciune
se-aprinde-ncet, cu o stângăcie tacită a singurătății făclie... tremurătoarea-i flacără fumegă chinuitor printre nenumaratele-mi gânduri rebele; suspinul nostalgic al nopții plânge
DTDaniela TarlapanToamnă târzie
Toamnă târzie-- cu o repeziciune mută, clipele smulse nemilos din veșnicie își îmbracă straie de mucegai verzui. Înțepătorul miros pătrunde o toamnă întreagă, fumul din nori se-ndesește, iar
DTDaniela TarlapanIarna
Soarele lucește blând Luminând poiene, Eu admir cu drag cântând Urmele-n troiene. Veseli fulgii cad dansând Și albesc pământul, Iar copii fug râzând Ca să prindă vântul. Păsările
DTDaniela TarlapanAmintire
Amintire, candidă himeră cu ochii în mii de cristale, de ce-mi numeri pașii care trec prin neant grabiți și nesiguri? Prezența ta în abisul gândurilor mele îmi umbrește al fericirii
DTDaniela TarlapanDorul
Dorul mă-neacă-n lacrimi amare, viața mi-e un amurg de toamnă târzie, cu ploaie, cu vînt, cu moarte de frunze. Așteptarea-mi surpă gândirea, iar liniștea tumultuos gângurește în
DTDaniela Tarlapanlumi diverse
suntem prea departe... lumi diverse... dar te iubesc, nu pot să-mi înfrîng sentimentele, te visez la nesfârșit... imaginea dulce a chipului tău, mi-a invadat existența; gândurile
DTDaniela TarlapanNepăsare
Cu dură nepăsare mă privești, eu te urăsc cum te iubeam cândva, nicicând nu am crezut... Detest prezența ta, mișcarea, vorbați-îmbibată de-un umor sarcastic... am plâns iubirea... Un dulce
DTDaniela TarlapanSperanțe noi
un început-- speranțe noi... dementă teama că va fi mai rău, clipele fug tîmpit, nu întreabă câte gânduri te distrug, te devorează; mi-e trist, mă doare existența mea de ieri... un
DTDaniela Tarlapannectarul veșnic
frunze, fantome, râzând se strangulează de picăturile ploii; urletul vântului zguduie cu groază scheletele copacilor din parcuri, pătrunzând până în venele seci ale existenței; cu
DTDaniela Tarlapansuflet zdrențuit
sălbatic, aprig urlă vântul toamnei și ramurile goale plâng cu disperare; în zbucium crunt se zbate frunza-ntârziată, ruginie, iar sufletul-mi pustiu, ca un zdrențos hoinar, aleargă
DTDaniela TarlapanTradarea
Cu mîna tremurândă, zidesc sfios trădarea-n lacrimi și durere. Voi rezista prea dură-i consecința ei; s-au ofilit iluziile infantile-- adorația de templu și-a scuturat petala-n agonie. Cu
DTDaniela TarlapanIubirea - o enigmă
Picură mărunt... Iadul ne inundă, ne domină... Șuvoaiele strivesc asfaltul, îl îneacă... Trecătorii aleargă ca smintiți, nimeni nu zâmbește; toți sunt zăpăciți , îngândurați,
DTDaniela TarlapanPloaia
Astăzi iarăși ploua lin, Ce melancolie! Eu cu vântul mă alin Și trimit solie. --Vântule, te rog, drăguț, Zi-i lui mândrul soare, Că-l așteaptă, da, Vlăduț Puntru o plimbare. Ploaia îmi
DTDaniela TarlapanPrima zi de școală
Astăzi este sărbătoare La școala din Măgurele, E o zi cu cânt, cu soare, Cu poezii și floricele. E septembrie, e toamnă, Prima zi de școală este, Profesoara, scumpa doamnă, Cu blândețe
DTDaniela TarlapanÎmpăcare sufletească
aștept cu umilință-- clipa împăcării sufletești; pietrele reci, străine mă privesc absent, mi-i frig, mi-i trist, mă doare în interior pustiul... aș vrea să mă retrag, dar pasul nu-mi dă
DTDaniela TarlapanTinerețea
Tinerețea-- dragoste, pasiune, farmec, sentimente intense, diverse, gânduri enigmatice, lacrimi, suferința, plăceri păgâne... răscruci de drumuri... Le privesc înspăimîntată; întuneric
DTDaniela Tarlapanfrunze-iluzii
frunze-- bătute de vânt, udate de ploi, călcate de pași indiferenți, grăbiți, strivite... iluzii-- strivite, călcate de pași indiferenți, grăbiți... udate de ploi, bătute de
DTDaniela Tarlapanvreau cuvinte!
vreau cuvinte! le caut în noapte, întind o mîna, apoi, pe a doua, ating ceva viu, lipicios- e Singurătatea, o urăsc, încerc să o alung, mă lovește, scîncesc într-un colț îndepărtat al
DTDaniela TarlapanTata
O casă mândră, tristă, sumbră, Străină la o margine de sat, Își plânge suferința-n umbră, Printr-un adânc și dureros oftat. Padurea care-i e vecina Cu mare jale o privește blând, Iar frunzele
DTDaniela Tarlapansărut
mă privești cu insistența... ma simt pierdută-n profunzimea gândurilor mele... te privesc cu insistență... sunt agitată, neregulată-mi este respirația... e vina ochilor tăi, nopții de
DTDaniela Tarlapansecolul XXI
Bărbații-- călăii sentimentelor profunde, indiferenți, perverși, egoiști, iubitori de aventură, lipsiți de simțul responsabilitații... Femeile-- frumoase, cu suflet
DTDaniela TarlapanPlouă
Plouă..., putrezesc grăbit minutele-n ore, alene cad in durata mucedă a timpului. Te caut, te caut ca o dementă în întunericul nopții, tu plutești absent printre stropii morți ai
DTDaniela Tarlapantacere
tacere... feeric lovește ploaia in geam, roiul frunzelor smulse plutește ca roiuri de gânduri, stropi reci îngână plânsul enigmatic al sufletului-- lacrimi ale inimii, tăcere... sunt ca o
DTDaniela Tarlapanabsenta ta
absența ta absența ta- amara,trista suferință, lăuntrică durere, flacară nestinsa, necontenit ce mistuie speranța revederii... a timpului clepsidră se scurge-n infinit, târându-se
DTDaniela Tarlapan