Plouă

1 min lectură·18 februarie 2006

Mediu

Plouă...,

putrezesc grăbit minutele-n ore,

alene cad in durata mucedă

a timpului.

Te caut,

te caut ca o dementă

în întunericul nopții,

tu plutești absent printre

stropii morți ai cerului,

spre stelele înecate de ploaie.

Te strig--

șoapta mea stinsă lovește tumultul.

Te-nalți,

încerc să te urmez,

un imaginar lanț de schelete diforme

îmi împiedică zborul

și mă nărui obosită-n brațele

lacome ale unui noroi

îmbibat cu leșuri,

o atingere udă mă înfioară plăcut,

ești tu...

plouă...

cadavrele noastre se iubesc putrede

departe de viață,

departe de lume...

în haos.

012.620

Daniela Tarlapan. “Plouă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-tarlapan/poezie/166543/ploua

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ai scris: \"deforme\". corecteaza.