Poezie
deșertăciune
1 min lectură·
Mediu
se-aprinde-ncet,
cu o stângăcie tacită
a singurătății făclie...
tremurătoarea-i flacără
fumegă chinuitor
printre nenumaratele-mi
gânduri rebele;
suspinul nostalgic al nopții
plânge tăcut
în imaginația mea ruinată;
tăcerea dureroasă, deprimantă
vagabondează înnebunită-n
interiorul pustiu
al vieții mele lipsită de puls...
inimaginabilă-mi este dorința
de a evada
din această teribilă stare,
dar...
nimic și nimeni
nu va putea recompensa
amețitoarele clipe care fug
din trecut spre viitor,
reducându-mi existența;
încerc să distrug gândul
că viața e deșertăciune,
dar...
mă lovesc de neant.
001.979
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniela Tarlapan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Tarlapan. “deșertăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-tarlapan/poezie/13933302/desertaciuneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.