Poezie

Ploaia

dedicată fiului meu Vlad

1 min lectură·29 august 2009

Mediu

Astăzi iarăși ploua lin,

Ce melancolie!

Eu cu vântul mă alin

Și trimit solie.

--Vântule, te rog, drăguț,

Zi-i lui mândrul soare,

Că-l așteaptă, da, Vlăduț

Puntru o plimbare.

Ploaia îmi zâmbește-acum

Știe că-i zglobie,

Și-mi șoptește că-i în drum

Către-o alta glie.

Iar frunzișul după ea

Și întreaga țară,

I se-nchină-n fața, da

Și-o așteapta iară.

Ea mângâie iarba blând,

Praful îl alungă,

Pleacă mai apoi zâmbind,

Pleacă-n altă luncă.

Ștrengar razele apoi,

Prin frunziș aleargă,

Cântă, saltă și vioi

Se ascund în iarbă.

Curcubeu-a apărut

Colo în câmpie,

Nici prin gând nu mi-a trecut

Că el vrea să vie.

Sunt atât de fericit,

Că iarăși e soare,

Îl salut de bun venit

Și ies la plimbare!

002.054

Daniela Tarlapan. “Ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-tarlapan/poezie/13903870/ploaia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.