Poezie
Ploaia
dedicată fiului meu Vlad
1 min lectură·
Mediu
Astăzi iarăși ploua lin,
Ce melancolie!
Eu cu vântul mă alin
Și trimit solie.
--Vântule, te rog, drăguț,
Zi-i lui mândrul soare,
Că-l așteaptă, da, Vlăduț
Puntru o plimbare.
Ploaia îmi zâmbește-acum
Știe că-i zglobie,
Și-mi șoptește că-i în drum
Către-o alta glie.
Iar frunzișul după ea
Și întreaga țară,
I se-nchină-n fața, da
Și-o așteapta iară.
Ea mângâie iarba blând,
Praful îl alungă,
Pleacă mai apoi zâmbind,
Pleacă-n altă luncă.
Ștrengar razele apoi,
Prin frunziș aleargă,
Cântă, saltă și vioi
Se ascund în iarbă.
Curcubeu-a apărut
Colo în câmpie,
Nici prin gând nu mi-a trecut
Că el vrea să vie.
Sunt atât de fericit,
Că iarăși e soare,
Îl salut de bun venit
Și ies la plimbare!
002046
0