Dincolo de ceață...

Visez că dispar intr-un Exod de Lumină să-l țin de vorbă pe Dumnezeu... sunt plecat dincolo, să aflu despre Noua Facere a Lumii- la poarta minții mele e o nălucă de ceață... suntem pachete de ceață, nu oameni! trăim intr-o inchisoare cu sârmă ghimpată de-a lungul granițelor... care din cele două lumi este reală? intreb! țipătul păsării de noapte de unde se-aude? și zăngănitul de lanțuri ce mă trezește din gânduri!? stau cu ochii pe mine! totul e real până la obsesie ca-ntr-un vis unic și etern al inimii vă pregătesc un spațiu imens, sferic un Deșert Albastru inconjurat de fete albastre cu plete lungi, minerale... nu pot să vă ofer mai multă iubire- Albastrul este starea de seninatate a sufletului meu, o pictură făcută din multe cuvinte aripile mele se confundă azi cu cerul... Și-ntr-un dialog cu mine insumi nu mai vreau să mă intorc...