Daniela Moga

Un trup de lut olărit, cu draperii umede pe creștet, Câteva coaste adunate în corset. Urmele piliturii de sînge răscopt Și cruste de funingine sub plete. Acesta sunt eu, manechinul tău.

Gândurilor mele le mai dau frîu liber Să-și ia zborul, să se prindă-n horă Cu vîrtejurile de lumină, Să simtă și ele mirosul ploii la rădăcină. Din văzduh ele tot timpul mă urmăresc, Le văd în

De ce te-ai lăsat crucificat, Cînd pe morți i-ai înviat Și apă vie ne-ai dat. Căci rîul s-anecat în prund Și cintul n-a mai fost cînt. Pe noi c-un cuvînt ne-ai iertat, Iar tu

Amintirile sunt cu mult depășite acelor momente, clipe irepetabile, trăite uneori la intensități maxime, dar ele sunt cele ce ne rămân nedeformate sau alterate de timp, tatuate pentru totdeauna în

Imaginează-ți Cum lacrimile îngerilor se scurg din nori, Și din soare cum răsar flori. Imaginează-ți Că vedem sunete Și auzim culori. Imaginează-ți Că pământu-i

Tăcerea stârnește minuni împrejur Cerșește iubire, agață priviri, Pătrund în mine dulci liniștiri. Pe mine tăcerea mă minte cu nopți, Zăpezi îmi așterne în suflet. Când luna se ivește dintre

Cine ți-a dat voie să intri în viața mea, Acum cînd a trăi încep a învăța. Nu vezi, sunt o efemeridă Și doar aripi știu să i-mi cresc, Nu, cocon nu sunt, Căci pot

Ce croitor poate tivi un păcat din postav cu două fețe, Dar nu și un adevăr din satin ce-i lunecă printre degete...

Leneșe umbre și reci Prea vor să mă mîngîie, Îmi dau fiori Și gesturi disperate fac Să nu mă-ntorc, Să nu dăm ochi în ochi Căci ne-am urî, Ne-am călca în picioare Și niciuna nu ar cere

Hai să privim îmbrățișați Cum aștrii pe lÎngă noi Cu pași înceți coboară, Dar nu-mi cere ce nu pot. Nu sunt olimpian să-ți pot aduce-n podul palmei Luceafărul și carul mare, Sunt muritor de

Ecoul sufletelor deschide porți spre Univers, În acest spațiu și dimensiune Îl regăsesc și pe al meu. Mă trece un fior cînd îl reîntîlnesc, Ce dor lăuntric a purtat în el, Suspine

Mă naște, mă crește, Mă tine în iesle , Mă plînge, mă iartă In gindul lui mă poartă. Mă rupe din nuntă, Mă-n iarbă cărunta, Mă doare suspinul

Vei fi străin printre străini De nu-ți mai plînge-n suflet Miorița, Cînd nu mai ști rosti slova lui Neculce Și nu-ți mai plouă cu Bacovie în plete, Cînd nu mai simți a

Nu suntem perfecti, nici pe departe Ne multumim insa cu ce avem, Cu bine și rău Minciună și adevăr Urît și frumos . Totul este sa le pastram in echilibru Sa nu

În podul palmei Simt inima cum bate, Vinele cum șiroiesc pe spate. Dar ca să înțelegi că sunt în etate, Ascultă sunetul din piatra seacă Și valurile în talaz Cum se inneaca .

Ploaia măruntă îmi spală tristețea anxioasă, Iar coastele frunzelor uscate Se sfarmă sub pași Doar furnicile se grăbesc să strîngă Ce-a mai rămas, Căci memoriile verii Stau

Alerg si alerg, Măsor timpul cu pasul, Plec să ajung si eu acolo, Unde? Pe tărâmul unde gândurile Ajung din urmă glasul.

Învață-mă râule cu susurul tău lin să curg, Învață-mă pământule cu ale mele crengi Să-ți țin umbră de la răsărit și pînă în amurg. Învață-mă vântule doar cu două aripi Spre înaltul cerului să

Pledez doar pentru ziua de azi, Căci în spatele zilei de mîine, Memoriile se-aștern în contrast subtil, Alunecînd în Vodevil. Pledez doar pentru clipa de-acum, Căci în cea de

Mi-am dat întâlnire cu propriile-mi gânduri, Și-am știut dinainte că nu trebuia. M-au răscolit și găsit nimburi Și amintiri ce nu știam a le avea. Apoi, cu rouă m-au îmbătat în

Eram așa de însetat de iubire, Că am sorbit marea Ca pe un strop de rouă, Doar pentru tine. Dar tu în jocul tău m-ai atîrnat Ofrandă sub lună nouă. Tu ai omorât Toți anii în mine,

Eu nu mai știu nimic de mine, Că ratacesc în Rai sorin Sau că sunt pasăre spin, Aminte nu îmi mai aduc. Ma intreb insa nedumerit Ce cauta acest chip În

În ritmuri de samba și vocalize de soprană, Petrec noapte de noapte la cherhana Și dau la toți de băut Să uit de viața mea Pînă nu demult monogamă. Azi mi-am vândut patruzeci de ani,

Am pus vama, sa nu intre oricine in sufletul meu, Doar nume stiute de mine, ce lasa-n urma curcubeu. Am pus vama anilor ce trec, dar dau inca de floare, Talaz linga talaz, o punte peste