Poezie
reverie
1 min lectură·
Mediu
Ecoul sufletelor deschide porți spre Univers,
În acest spațiu și dimensiune
Îl regăsesc și pe al meu.
Mă trece un fior cînd îl reîntîlnesc,
Ce dor lăuntric a purtat în el,
Suspine și păreri de rău.
Îți aud vocea, îți citesc gîndurile
Dar nu te pot atinge
Căci între noi se interpune
Un tărîm de vise,
O vară cu franjuri
Și-un cîmp de narcise
Sufletul mi-e năucit și rătăcit,
Te caut
Și doar vîntul de la Răsărit
Îmi spune că te voi mai putea iubi
Doar în viețile ce vor veni.
001.314
0