Poezie
provizorat
1 min lectură·
Mediu
dar locul acela nu ispitise rândunicile
nici unda sufletelor în trecere spre altceva
noi înșine ne așezasem cu spatele
în veșminte de vanitate sau numai
îmbibate cu frică
ne priveam pe furiș nu îndrăzneam încă
să ne punem sub semnul întrebării
identitățile ce mai rămăsese din ziua aia concretă
în care o mamă ne adusese pe lume
ridicase privirea... somase:
așa o să se cheme așa o să se strige așa o să se țipe
și se vor aduna fluturi
dealurile cu podgorii
obrajii aceia împrospătați
de lacrimi de toate poveștile scurse din ei
nu-ți spuneam
poate aveam dreptul la singurătatea frumoasă
eu și cu mine scrutându-mă înțelegătoare în oglindă
iertându-mi mult prea ușor întârzierile și nopțile
se anunțau vremuri cu zăpezi
nu știam să disting frigul adevărat de metaforă
mi-am păstrat chipul în abisul ferestrei
care avea ea odată și odată
să dea înspre viață.
011.183
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “provizorat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14151162/provizoratComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓O viață pusă „sub semnul întrebării” o înțesează cu îndoieli, dileme și incertitudini care o macină, o impregnează cu „frică” și „fereastra” deschisă înspre viitor reflectă „chipul abisului”.
0