Daniela David

E firesc. Că murim, că trăim… Și mai mult e firesc să iubim, Să bîrfim, Să nu știm, Să fugim… E firesc ca departe să vrem, Că bocim, că n-avem, Nu putem, Dar tot vrem. E firesc înzadar

Lacrima mea Lacrima ta- Două ploi albe, De catifea... Umarul tau Umarul meu- Doua pamînturi Udate mereu...

Mîncați portocale, Ar fi vesel... (Căci dacă mîncați , cu tot cu sîmburi și dacă muriți, așa, spontan, De la niște portocale În Republica Moldova, spre exemplu, ar crește - Păduri

Opriți timpul acestei lumi. M-am săturat să mă trăiască.

Patru milioane de idei Sar cu scîntei Din reactorul dragostei. Nouă idealuri de bărbat s-au înecat în trupul tău neînfricat. Șapte intersecții se uimesc și amețesc căci te iubesc…

Ai grijă cînd te trezești dimineața. În pat au rămas aburind visele tale. Ele mai sunt calde și le-ai putea lua de la-nceput. Acolo îți lași biletul de avion, Și copiii pe care i-ai ținut în

descarcerați-mi inima. a nimerit într-un accident rutier al zilei de azi. o altă inimă, încălcînd regulile de bătaie a înăbușit-o pe a mea.

Fiecare din noi își desenează soarta. Este vorba despre linia pe care o parcurge tocul de la panfof; Așa vorbind, mai alegoric, Să admitem niște tocuri din creioane colorat Teoretic, suntem

Cel mai vechi obicei - să murim. Doar o dată. Sau de mai multe ori... În sine.

S-atît de grele pietrele-amintirii Și-atît de greu le poți muta din loc... La fel cum, ude, lemnele iubirii Sunt bune iarna pentr-a face foc....

Ne-am pierdut undeva, printre frunze... Lasă vîntul tăcerea s-ascunze, Lasă frigul să doarmă sub pleoape, Lasă tot. Nu mai suntem aproape!

Pleacă! Du-te așa așa ca și cum n-ai mai plecat niciodată… Oricum, Tot ce rămîne din trecut e destul de relativ Ca să dispară… Fugi chiar acum! Căci prea departe sunt toate… De-acolo nici

Să plec? peste hotarele acestui suflet este marea. aș vrea s-o pipăi cu tristețea mea, s-o gust în taină c-un cuvînt, s-o merg c-un picior... și totuși, nu s-a întors nimeni înapoi, să ne

Oglinda asta... Azi cineva mi-a schimbat-o. Și ieri tot. Mîine aș vrea să rămînă asta de azi. Dar cineva în fiecare zi are grijă să pună alta nouă. În ele arătăm mai bătrîni decît ieri Și mai

În viitor Nu mi-e frică să mor. Mi-este doar de temut Să nu mor în trecut...

mi-am pierdut cunoștința în buzunarele lui Dumnezeu.