Poezie
iar soarele de iarnă abia răsărea
2 min lectură·
Mediu
când încetezi să te mai vindeci, e ca și cum ai săpa
în pereții camerei tale:
aceasta nu mai e camera mea.
te trezești înfășurată în mătăsuri albe,
într-un pământ negru,
reavăn, abia întors.
dar nu ești moartă; ești vie, mai vie ca oricând,
ai vise,
pentru că dormi,
și în visele tale iarna răsare ca un soare.
ai lăsat
inimi și orhidee să se veștejească pe pervaz,
particule atomice
din bombele cu hidrogen
aruncate demult în deșerturile Americii.
//
ți-au luat trupul de acasă și l-au învelit
în otravă.
cineva cu brațe moi te-a smuls din pat,
cineva care știa ce se întâmplă cu tine
când dormi
te-a așezat pe pervaz
alături de inimă și flori,
dar brațele îți lipseau.
voiai să te strângă la piept,
să te mângâie—
în schimb, te-au împins mai departe.
o clipă doar, și dedesubt s-a așezat liniștea: calm,
pace,
și-apoi distorsionare—o lume frântă,
ca și cum ai privi printr-o lentilă opacă
spre soarele slab de iarnă.
acum,
un tren lung, gol, trece prin fața ta,
izbind gara,
și asta nu te mai sperie.
te afli în pământul moale, rece,
îmbrăcată într-o rochie frumoasă
pe care ți-ai cumpărat-o de la Zara.
stăteai singură în camera ta,
te priveai în oglindă—
o clipă doar, și brațele
te-au cuprins din nou.
dar acum știai ce avea să urmeze,
și-ai rămas încremenită,
nu ai făcut nimic,
iar
soarele de iarnă abia răsărea.
00618
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniela Davidoff
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 235
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Davidoff. “iar soarele de iarnă abia răsărea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14185377/iar-soarele-de-iarna-abia-rasareaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.