Poezie
cineva îmi susține inima
1 min lectură·
Mediu
un zid electrificat și câinii care latră la garduri.
cofeină depresie și electroșocuri.
și mai multă dezorientare în ambianță.
cineva îmi susține corpul.
cum traversezi dintr-un loc în altul
fără să te miști.
când a aterizat persevearance pe marte eram acolo
în fața laptop-ului în noaptea geroasă de februarie.
fața mea era un ecran alb negru acoperit de praf.
l-am privit ca pe un fake news
deși știu că în lume se întâmplă și lucuri bune.
de exemplu îmi iau capul în tâmple și mă gândesc la dragoste.
frica începe să dispară.
sunt pe același sector de drum de când m-am născut.
merg pe o stradă pustie
încerc să trec dincolo de zid
dar câinii sunt acolo și latră.
nu știu să mă deplasez ca electronii prin ceva solid
prin ceva care conduce căldura departe
de autodistrugere și moarte.
obsedată lumea se împrăștie în capul meu.
eu o ascult ca pe o rapsodie.
bucuria e un obiect fragil pe care
îl scap tot timpul din mâini.
fericirea ceva abstract.
moartea mai concretă.
trebuie doar să ating zidul și să traversez
dintr-un loc în altul.
fără să mă mișc.
cineva îmi susține corpul.
021248
0
frica începe să dispară.“
Poate că singura realitate a acestei lumi este dragostea, restul fake news. Suntem nemuritori și invincibili cât timp avem dragostea cu noi, sub orice formă. Uneori poate fi o fotografie veche, uzată de ochii care au privit-o, cu siguranță un miracol ce se încăpățânează să trăiască într-o lume care o crucifică zi de zi, dar ea mereu se întoarce pe toate drumurile posibile: răspunsul adevărat la toate întrebările și rugăciunile noastre.
Am lecturat cu drag.