Poezie

Prada

2 min lectură·19 martie 2024

Mediu

mergem în liniște să vizităm abatoarele.

de acolo nu răzbate niciun strigăt.

electrocutterele continuă să pună capăt

viselor.

apoi trecem pe o stradă frumoasă cu salcâmii

de august scuturându-și otrava.

noi și orașul facem dragoste până la sfârșit.

izolarea e blândă. ne intră mai departe sub piele.

ne trezește din când în când.

ne ține cumva fericiți.

suntem aproape de aceste containere ale fricii.

am făcut poze. apoi

le-am întins peste blocuri.

am transformat orașul într-un uriaș poster.

apoi ne-am transformat noi.

în aceste ființe ce înghit ultima masă

așteptând la rând pe culoarele înguste, negre

o moarte electrică.

pe noi nu ne doare nimic.

dar ceva ne subjugă.

sunt creierele noastre care

visează.

încă mai simt foamea și dorul.

c r u z i m e a.

afară cerul e moale. peste tot fumegă crematoriile.

pieile noastre se desprind încet, una câte una.

fețele rămân reci, lipite de geamurile blocurilor

de unde ghetoul se vede în toată splendoarea lui.

ne vedem chipurile listate în cadre colorate,

zâmbind până la durere. așa arătăm ca actorii de la Hollywood

prizând orice drog, cumpărând hainele de la prada.

cândva am visat că e o lume frumoasă și ne doream să fim johnny depp.

visăm și acum.

00590

Daniela Davidoff. “Prada.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14178957/prada

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.