Poezie
thin air
1 min lectură·
Mediu
//
avioane decolează din minut în minut
în aerul plin de turbulențe
aer de primăvară care gâfâie odată cu noi
oscilează încet ca un pendul întinzând corzile inimilor
până la refuz
suntem astenici
suntem grafitti pe zidurile orașului
din care cade varul sclipitor.
absorbția are loc continuu:
absorbim soarele
câmpurile verzi
nicotina /
construim o cazemată în care să ne ascundem
sufletele pline de vicii.
portanța stă în puterea noastră de a visa.
de aceea nu se prăbușesc avioanele
de aceea nu ne prăbușim încă
cu toate pastilele noastre de calciu & fier
cu toate seringile care ne injectează putere
cu toate rugăciunile îndreptate spre cer
suntem aici
amintindu-ne de fiecare primăvară din copilărie
în care alergam în tenișii noștri albaștri pe un câmp înflorit.
și absorbția continuă:
absorbim
bunătatea
frumusețea
tihna primăverii
iluziile pe care soarele alb ni le induce.
și e o dulce iluzie.
că nu o să ne prăbușim azi.
nu azi
când motoarele mașinăriilor huruie
și dispersează pe cer fluturii lor de benzină
albaștri, plutitori.
001178
0