decembrie

//

soare artificial

eu pe o linie subțire de tensiune

de departe se aude un plâns de copil

o aprindere automată

când ating clapele

e un pian în mijlocul câmpului

din el curge o melodie

un colind

un decembrie cu copii morți

copii abandonați

copii orfani

copii înveliți în bandaje albe

nu știi care dintre ei ești tu

sau ai fost

halucinații la orice aprindere de țigară

și fumul subțire prin care vezi totul blurat

se aprinde soarele

un soare electric

mai apăs o clapă

una neagră

mângâi o floare artificială cu etichetă

dintr-un magazin de lux

visez toți copiii cu inimi electrice în piept

manechine frumoase în vitrine

unul din ele sunt eu

cred că cel care se apleacă în față

parcă cerându-și iertare

așa

ca un cântec de pian ce se aude în depărtare, un colind trist

lângă un brad artificial care nu contenește să clipească din beculețele lui colorate / niște inimi mici de copii întinse

pe

liniile subțiri de tensiune.