Poezie
poem pentru emily
2 min lectură·
Mediu
emily,
a venit toamna
dar nimic nu mă mai atinge din splendoarea ei
mă gândesc la plămânii tăi perforați de apă
apă crudă de izvor
pe care aș vrea să o beau
să păstrez acea distanță dintre noi
tu fiind moartă
eu încă vie
și totuși mi-e dor de tine, em
să te văd alergând din nou printre copacii plini de frunze
roșii și galbene
mi-e dor ca de un tablou pe care l-am pictat cândva
desenasem păsările acolo plecând
și chipul tău blând
înecat în boală
la fel ca toată lumea de azi
când se poartă măști ca să-ți ascunzi durerea
eu pe masca mea am scris acest poem pentru tine
îmi plac literele caligrafice cu care am scris numele tău
și totuși îmi voi da masca jos pentru tine
// mi-e frică noaptea ca inima să nu mi se oprească
dar ea s-a oprit deja //
e la fel ca păsările din tablou
ating cerul o secundă și mor.
a venit toamna, em și acum respir curat aerul ei rece
părul îmi e bătut de vânt
așa cum e și toată lumea aceasta crudă și neiertătoare.
// soarele țipă ca un prunc iar țipetele lui
sunt mângâieri pentru urechile mele
pentru că și eu țip, em
dar nu mă aude nimeni.//
001538
0