Poezie
pădurea de brazi
1 min lectură·
Mediu
cel mai mult mi-e frică să nu-mi pierd simțul frumosului
mai frică chiar decât de moarte
deși se spune ca pot fi morți frumoase
într-o pădure de brazi unde zburdă caprioarele
unde stai sub cerul deschis ca o poartă de lemn vechi
cu ochii deschiși
nu, nu-ți e frică, ești la capătul unui drum frumos
și Dumnezeu ca un abur ieșit din cuptor când faci pâine
intră în tine
te simți obosit dar fericit că-ți vei revedea mama
așezată pe un fotoliu din copilărie cosând un goblen
e soare afară și ultimele raze frământă pământul
ca pe un aluat
tu doar trebuie sa mănânci pâinea și apoi să adormi
tăietorul de lemne te va găsi te va acoperi cu frunze
și mușchi îți va face o cruce
apoi vor veni căprioarele și vor smulge câte puțin din iarba ce va crește de-asupra ta
apoi vor veni lupii și vor vâna căprioarele
va fi iarnă și frig va ninge ca în povești
dar tu nu vei mai ști/ nu vei mai ști.
001.478
0