Poezie

atâția ani

1 min lectură·19 septembrie 2019

Mediu

atâția ani făcuți din dorințe care mai de care

mai incontrolabile la fel ca lunile pustii pe care le-ai

admirat pe fereastra fumurie

dorindu-ți să fii acolo

atât de departe încât sângele tău să se prefacă în praf

atât de aproape de tine încât să nu mai poți respira

liniștea e până la urma cel mai apropiat aliat al tău

vezi soarele înghițind pământul

ca un monstru din basme

dar toate astea sunt un balast pentru a spune că

tu și sângele și respirația ta

sunt absolut întâmplătoare

acum o țigară pe jumătate stinsă într-un pahar de whisky

ai nevoie de contrabalans

de trupul toamnei ca o eșarfă să te învăluie

de o luptă pe care să o duci încontinuu

acolo pe lună nu exista a e r nu exista nici greutatea aceasta imensă de pe pământ

rămân acolo imaginându-mi cum ar fi

un zbor de pasăre neagră stârnind praful/ imaginându-mi un alt vis în care să cad

atâția ani în care roboții au biruit și ne-am trezit cu inimile pline de silicon

sau orice alt material care rezistă la rupere.

001.432

Daniela Davidoff. “atâția ani.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14141197/atatia-ani

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.