112

becurile s-au stins peste noapte. alexandra a devenit o ființă invizibilă. învelită într-un cearșaf alb ca un produs sterilizat, se rostogolește în valurile mării.

are și ea o armă neagră, mică pe care nu o folosește niciodată.

dar în seara aceasta, lipsa de lumină o sperie și trage în aer un foc de avertizare.

se aruncă în valuri și înoată. inima ei mică bate nebunește.

luna pe cer este încă albă. un neon pâlpâind. alexandra se simte în stare să ucidă. i-au spus că dincolo nu este viață și soarele arde puternic. jumătate din creierul ei, însă, îi spune că nu o să pățească nimic.

alexandra simte ca acolo îi va întâlni pe ceilalți copii. vii si nevătămați. cândva se jucase cu ei pe plajă. cel mai frumos desen dintr-o carte : copii alergând prin valurile marii, pe nisipul ud.

alexandra simte frica dar nu are ce să facă.

acum luna pe cer este neagră, dar alexandra o vede strălucitoare ca pe o jucărie proaspăt scoasă din fabrică.

#alexandra