Poezie
h e a t
1 min lectură·
Mediu
aștept să treacă vara cu rănile ei care
se usucă atât de greu
ceva ustură în aerul fierbinte
doi copii se iau de mână și trec strada
e ceva magic în asta
cum îi înghite aburul asfaltului
și dintr-odată dispar
corpul negru radiază în continuu căldura
e ceva ipotetic dar așa îmi simt trupul tânjind
inima se oprește o clipă din bătăi
cineva îmi face un semn cu mâna
//pe căldură oamenii se sinucid mai ușor//
mâna e la fel ca a mea plina de răni
blocurile se înalță din ce în ce mai mult
ca niște dune imense
// sunt atât de aproape de copii încât îi pot mângâia pe capetele lor mici blonde//
dar nu o fac
rămân pe strada încinsă, în mijlocul ei și astept
// pe căldură scriu poeme cu copii morți care au existat
cândva și acum sunt doar niște fantome//
fără să realizez că fantoma sunt eu.
001.597
0