Poezie

city of angels

1 min lectură·20 septembrie 2018

Mediu

e miezul toamnei în care soarele

forează

pământul până în adâncurile lui.

acolo găsești orașele plutind în magma roșie ca

sângele tău.

acolo mașinile construiesc oameni care încearcă

să iasă la suprafață.

sunt copiii care au încetat să vorbească & peste

tot se aude un murmur

nedeslușit.

ca în apropierea unei

centrale electrice.

drumurile trec prin deșert / niște șopârle

încercând să se ascundă în nisip.

dar nisipul se scurge.

aparatele de fotografiat scot blițuri.

sunt pozele pe care mai târziu

le vom pune pe rețelele de socializare.

comentariile vor începe să curgă.

copiii noștri vor scrie în braille pentru că

au încetat să mai vadă.

în memoria lor viața va fi întotdeauna

legată de pozele pe care le-au văzut cândva.

se văd fericiți, alergând

printre balansoare și leagăne, prin parcuri

legați la ochi și cu căștile pe urechi,

de mână cu părinții care au făcut dragoste

în orașele din adâncul pământului,

acolo unde soarele ajunge printre crăpături.

la suprafață, e vorba tot despre mecanisme.

mecanismele prin care doar cei puternici, doar cei care

au arme puternice vor putea să supraviețuiască.

mecanismele prin care stăm agățați de funiile care susțin

podurile de pe care se aruncă sinucigașii.

# dystopic

001.411

Daniela Davidoff. “city of angels.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14131709/city-of-angels

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.