Poezie

autistic

2 min lectură·13 septembrie 2018

Mediu

jocurile au fost făcute de mult.

aș fi vrut să nu pot povesti despre el,

el care nu poate vorbi

care nu știe ce-i frica / nu atunci atunci când

mă prinde de mână și încearcă să

se așeze pe scaunul din fața mea.

corpul lui este perfect. corpul meu este perfect.

nu contează ceea ce am vrut să creez / vino aici

și am sa-ți arăt ca încă mai pot dansa / mai pot bea

totul e o șmecherie de evitare a realității.

că sunt un exemplar natural care luptă alături de el

și mă simt mult mai bine dacă recunosc că:

simt că înot în ape mâloase dar

iubesc ochii lui

iubesc

buzele lui care nu pot rosti niciun cuvant.

iubesc chipul lui mirat ca în fața unui acvariu

cu pești răpitori.

iubesc copilul meu care are autism.

dar ce-ai facut tu as-noapte?

eu nu mi-am putut ascunde durerea.

cu toate ARTIFICIILE CARE EXPLODAU PE CER

PENTRU CÃ ERA ZIUA RECUNOSTINȚEI

n-am să reușesc să înțeleg niciodată.

de ce mă uit la el / tot timpul

ca la o pasare fragilă care încearcă mereu să zboare

ca și cum ar sta pe marginea unui acoperiș deasupra manhatannului.

și eu știu că se va zdrobi

dar până atunci

nimic nu ma împiedică să spun.

sunt o super femeie și superfemeile nu plâng.

își iau puii în brațe și pleacă cu ei mai departe in zbor/ la fel

ca acvilele în prag de iarnă. nici ele nu pot vorbi

nu pot ințelege lumea mai mult decât

o facem noi/ fără frică/ fără niciun fel de frică.

001.380

Daniela Davidoff. “autistic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14131520/autistic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.