Poezie

sinestezie III

1 min lectură·6 martie 2018

Mediu

soarele a părăsit curbura pământului

mă învelesc în această iarnă precum ann boleyn

cu lama cuțitului nimic nu diferă de ieri zilele acestea modeste în care

astepți răsăritul să te salveze de nopțile de nesomn

este o ecuație a gândirii și a vorbirii în care toate îți sunt necunoscute

păsările, amfibiile, cerul, toate au puterea de a te debusola

nicio întindere de ape în care să înoți

pentru că ești femeia pește

care nu spune nimic când o să fie omorâtă de aburii otrăvitori ai mlaștinilor

eventual voi scoate o mână afară. două & voalul de ceață mi

se va prinde gât ca un laț

dar voi fi fericită pentru că acum sunt așa liberă

aerul se împrăștie ca un diavol în jurul meu

îți

jur

pace ție

stăpâne, cu acelasi drag cu care îmi împart mâncarea copiilor

cu aceeași nevoie de libertate pe care mi-o dă

un drum înafara orașului într-o noapte înstelată și o lună care de departe

pare că vrea să mă sfâșie & să mă-nghită,

și eu uite, zâmbesc în cameră, în unghiul ei mort și mă las absorbită.

001.692

Daniela Davidoff. “sinestezie III.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14121649/sinestezie-iii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.