Poezie

fargo

1 min lectură·23 ianuarie 2018

Mediu

marile stive de lemne pe care le transportă

vapoarele, unde să le depozităm?

ne-au construit spitale si clădiri de sticlă în care să stăm cuminți

până ne vom vindeca, arya.

dar noi preferăm crematoriile care ard în neștire.

fără haine,

alergăm sau plutim în spațiul cosmic.

marile întrebări ale lumii cui să le punem, arya ?

doar soarelui cu vinișoare de foc crescute pe față

lăsându-se din ce în ce mai jos

pana ceva ne atinge.

așa se capătă imunitate la frig sau la foame.

pe cer

doi cosmonauți legați între ei cu o coardă

liberi de nava mamă. e acea zi în care soarele abundă între noi

cu razele lui despletite si crude.

e acea zi în care în loc de mâncare facem un foc mare

departe de lumea dezlănțuită.

aici unde copacii au vene în loc de ramuri

și prin ele curge sângele nostru, Arya.

marile noastre iubiri, când se vor consuma, Arya?

aici în fargo, nimic nu pâlpăie sau sclipește / doar noapte continuă, nesfârșită.

001.648

Daniela Davidoff. “fargo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14119410/fargo

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.