Poezie

câmp moale

1 min lectură·19 august 2017

Mediu

azi soarele curge într-o singură direcție.

câmp moale. lamele ale sufletului

întinse pe el. la fel ca izvoarele

de ciment care umplu orașul cu

m or bi di ta te.

rămâi în zone perfect curate. care trebuie

permanent drenate și curățate

așa ca parcările de la kaufland. unde cărucioarele

nu se mai opresc.

câmp de beton. pe el pășești încet

și aeroplane de praf

își întind aripile precum păsările nopții.

e liniște și e seară. o femeie își ia copiii și se aruncă

pe șinele de tren.

în direcția mută a soarelui. se face iarăși iarnă și

câmpul moale se umple de zăpadă. o zăpadă plină de sânge

pe unde mergi desculț / tu însăți sângerând.

lu ci di ta te.

vaporii de absint încă acoperă orașul.

dar cerul se face negru de fiecare dată când vrei să te apropii

de el. femeile cu copii formează o castă.

un dans pe marginea unei prăpastii din care nimeni nu iese viu.

dor i n țe stra nii.

acolo puteam să fim noi. acolo, tu singură și cu Arya,

cu soarele ca un gropar

dejdiocând pământul.

acolo, privind copiii scânteietori ai Aryei, alergând,

cu picioarele înfundându-se din ce în ce mai adânc.

001.940

Daniela Davidoff. “câmp moale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14111896/camp-moale

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.