Poezie
absint
1 min lectură·
Mediu
furtuna ne va aduce eliberarea
ziduri de nisip și durere
vor colapsa peste noi
înghițindu-ne. cea mai mare atenție trebuie să fie
la cote. la calcularea riscului de a fi zdrobit
cu sufletele intacte.
în gările mici și pustii trecem ocazional
cu tricouri hand made după ce am privit în imax distrugerea lumii.
și e exact ca acolo
soare și miriști întinse, soare și dărămături rămase
pentru eternitate.
facem o poză și clicul răsună straniu în aerul fierbinte.
în poză au ieșit siluetele noastre negre pe un
fond alb, un negativ ca după
o explozie nucleară,
în ea nu apare nimic din imaginația noastră.
doar norii amenințători
se apropie
și ne lasă, ca în mijlocul unui film
pe băncuțele de lemn din gară
așteptând trenul.
el este singurul care o să ne ducă în copilărie, sau mai departe, dincolo,
înspre moarte.
012145
0
RG