auto

copiii își îmbracă paltoanele,

în feeria de iarnă

sacha le repară scurtcircuitele , câmpurile magnetice ale orașului se întind dincolo de răsărit / dincolo de terenurile marilor corporații / acolo stăm noi și visăm

ziua marilor reduceri de prețuri

când vom putea cumpăra orice

orice din ce nu

e din această lume/ guri de sobe în care să ne privim absenți copilăria / apoi viitorul ca pe o imagine statică în care

o să ne mișcăm frumos

din ce în ce mai puțin / niște mamifere în straturile superioare ale atmosferei

în timp ce,

sacha ne activeaza noi simțuri :

ecolocatia,

glandele magnetice,

privitul soarelui la apus peste oraș, îndelung

somnurile feerice în gecile noastre de firmă, călduroase și moi

iar noi o să ne îndrăgostim din nou de fantomaticele lumini ale sufletelor noastre mici, autiste pe care le auzim când ninge,

le vedem cum desenează cu îndârjire aceeași

pădure cu brazi / unde pe -nserat se sfârtecă lupii,

se adună râșii și căprioarele / ne e teamă că,

într-un fel,

cruzimea lor o să invadeze orașul,

blândetea lor o să ne transporte direct în spitale / să fim proprii doctori / așa ne vindecăm singuri,

așa se vindecă lumea când poezia nu o mai poate face,

nici izbitul de ziduri

nici simțurile magnetice

nici admiratul apusurilor

nici somnurile noastre feerice,

în gecile noastre de firmă,

călduroase și moi.