sparkling

sacha deschide ochii. îngropat în automatisme, orașul îi transformă inima într-o casă frumoasă.

în casă ninge, o să vină crăciunul. o să avem mâncare de la supermarket.

pisicile or să toarcă un basm în care sacha aleargă liber, printre tranșee.

e o zi senină, în care sacha nu se mai teme de războaie. poate doar de frumusețea toxică a orașului, a meselor îmbelșugate, a inimii sale, strălucind în bătaia razelor de soare.

în casă, imprimantele 3D ne fabrică sentimentele translucide și vii / deși sângele nostru e încă prins cu mortar de toate organele.

de aici, privim pe geam mașinile viitorului.

[ o să fim triști în după-amiaza asta probabil, din cauza soarelui modelat în vinil, un uriaș

disc de patefon și cercuri transparente, precum grafenul care ni se absoarbe în piele,

zi de zi, nano roboței ce ne mângăie și îmbrățișează când nu ne mai simțim fericiți.

atât a rămas în urma războiului. tot ce era era urât, acum e frumos, sclipitor și viu ]

precum orașul, precum sacha, acest ursuleț de jucărie care, în sfârșit, înțelege că trebuie

să se întoarcă acasă.

în casa în care ninge, în care vine crăciunul, unde noi o să mâncăm mâncare de la supermarket

și o să ne jucăm. o să ne jucăm cu mașinile, avioanele și cuburile lui,

iar el o să construiască din ele - noi inimi, automate și flămânde.