zile de vară

în lobul frontal al emisferei sunt procesate

gândirea abstractă, voința , capacitatea de decizie

și tot timpul puterea de a o lua de la capăt,

în spatele ei, la mare distanță

e amygdala

acolo unde secretele rezervoarelor de energie inundă

neuronii și plajele

acolo sunt falezele, valurile albe și dure care au despicat

deja fricile,

secretul boabelor de mac care știu sa producă morfina,

[ deseori, când întorc capul și scriu despre tine sau moarte,

simt macii crescând. ]

*

în rest, sunt nopțile reci ca niște leoaice sătule adulmecând prăzile pe care le vor devora îndată

ce li se va face foame, acel ceva care crește

cu putere în noi, în timp ce suntem recunoscători pe deplin

orașului /dealurilor încărcate cu iarbă neagră

smoalei proapăt turnate în jurul gardurilor de sârmă ghimpată,

în rest, trecem

în drum spre grădina din nordul orașului, pe lângă pușcărie,

foamea nu se potolește - e nevroza care ne împinge înainte, ne consumă oasele

până la cele mai mici ciozvârte,

acestea sunt resturile în care se va face ordine și atunci va fi cu adevărat liniște,

[ sau

e doar dragostea ]

o nevroză pe care nu vrem să o distrugem,

pe când toate informațiile au intrat deja în sistem

și sunt procesate, precum cărnurile separate mecanic, așa ajunge

încet, la noi,

o pastă care ne hrănește zi și noapte cu frumusete, ură și frică,

anestezice care se scurg odată cu soarele,

prin artere și vene.