Poezie
în revers
1 min lectură·
Mediu
în apă se aruncă arme chimice
se descarcă șocuri electromagnetice
ascundem luminile de avarie sub haine de lux
apoi le dezbrăcăm
în jur șezlonguri prosoape
dale de piatră
ape curgătoare/ palmieri / ventilatoare în rotații
pisici albe / uriașe ne cară sufletele
dincolo de lună
sclipirea deșeurilor anorganice se reflectă în geamurile lifturilor de sticlă/
le lăsăm să meargă în gol
zi și noapte/ firele de nisip sunt feline adaptate la supraviețuire/ ne pândesc/
până acoperă totul /
în același strat aproape invizibil/ aproape indestructibil / strălucitoare
foamea de soare ne aprinde organele interne
limfa soarelui se scurge încet peste noi/se pietrifică
și încremenim în fotografiile noastre.
001698
0