Poezie

preludiu și fugă

2 min lectură·11 septembrie 2012

Mediu

ea avea un vis, eu am un vis

fiecare lucru frumos se întâmplă noaptea

când plec la plimbare

și mă apropii de fiecare gară necunoscută

trenurile fluieră

se opresc în stație

dimineața pare dintr-odată tristă

deși nu e / e doar locomotiva veche care târâie după ea

multe vagoane

pline de lemn uscat adus de undeva

din pădurile bucovinei

(știu că nu voi mai suferi

niciodată de frig

poate din când în când de foame pentru care

ar trebui să fie suficient

un foc cald și viu

ar trebui să fie de ajuns dar

niciodată nu e )

din poză se vede mâna ei. se aude glasul ei

îngânând santa rosa

se derulează încet un film spaniol

cu oameni simpli și buni

care ne dau de mâncare și apă fără să ne ceară

nimic în schimb

decât să creștem mari

deși suntem oricum destul de mari

am crescut atât încât ne e ușor

să ne uităm la fotografii însă toate fotografiile au ceva trist ca o

sticlă de ulei vechi din care aburii

refuză să iasă

și oricum vine iarna

atunci la minus douazeci de grade

îngheață și zâmbetul tău (ca și al lor) pe buze

îngheață toate cuvintele pe care ai fi vrut să i le mai spui

îngheață și inima ta care devine din nou o poză frumoasă și veche

și asta ar trebui să fie de ajuns

( a plouat și ceasurile sunt pline cu apă, îmi spune ea,

dar atunci va ninge și va fi atât de frumos)

001.748

Daniela Davidoff. “preludiu și fugă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14014037/preludiu-si-fuga

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.