camere de vid

vilgilența te ajută să rămâi în viață, e răspunsul la toate întrebarile tale dealurile vor fi întotdeauna domoale și frumoase asemănătoare sufletului unde simțul mirosului te obligă să te rupi de lume, sunt aproape de tine ca un șarpe care nu știe să se strecoare înăuntru, stă la ușă în iarba înaltă / ascultă lana del rey electricitatea din aer se descarcă în tine și atunci îți imaginezi dezastre care nu se produc niciodată, nu e tristețea de vară nu e ploaia care produce neurotoxine și urcă în creier e aceeași oprire la marginea drumului unde poți să simți lucrurile esențiale la fel ca blocurile care cu cât sunt mai înalte, cu atât mai fragile unde nu trebuie să gândești sau să-ți fie frică de uriașele trailere care dispar în lumea lor pe șosea și care te pot zdrobi într-o secundă, pentru că o să te iubesc pentru totdeauna și asta nu va face lumea nici mai bună, nici mai rea / dar este destulă suferință în lume, asa că, hai, sa fim noi fericiți, după asta ni se va face o poftă nebună de realitate, de aparatele ei cu vacuum ce ne vor soarbe energia picătură cu picătură până vom exploda ca baloanele cu gaze fierbinți scăpate în spațiu înfruntând problemele cu mai multă răbdare, vom fi ca și ceilalți pacienți pe paturile de spital care se scoală pentru prima oară din pat după mult timp și totul li se pare minunat, un fel de început, și pentru un timp n-o să mai observăm zgârieturile de pe pereți și insectele dăunătoare de la colțuri, ca o moarte care se adună, se adună.