Să simți pe câmpuri vara
Mergând spre Soare seara
Amestecat miros în vânt
De iarbă,flori și de pământ
Pe pajistea înaltă
De coasă jos culcată
Culcat privind în zări
Miros de fân în
Deschise ochii
Sufletul
Și îi percepu câteva peste înfățișare
Realității
Până când se simți atât de singur în ea
Încât inchise ochii.
Închise ochii
Sufletul
Și îi gândi câteva peste
Oare din sufletul meu înghețat
În preocuparea de prea mult bine
Pentru sine
Ar mai putea răsări atât de puternice
De albe, de gingașe și de frumoase
Cuvinte curajoase
Care cu capul plecat
Iubește-mă iubito, fără nimic în gând
Sfâșie-mă în bucăți, iubește-mă pe rând
Iubește-mă pe mine o avalanșă care
Se oprește totdeauna, la tine la picioare.
Iubește-mă iubito, de tine sunt
Moșule , cu barba albă
Lucindă ca o zăpadă
Mama mi-a spus că pe an
Trimiți la mine la geam
Spiridușii tăi cei verzi
De-s cuminte ca să vezi
Însă eu pot să îți spun
Să nu îi mai pui pe
Băă neică.
Pe aci, pe la noi, au trecut și nemții.
Nu știu de unde veneau și unde se duceau.
Ete se antrenau colo între pruni.
L ’ale da’ Marița.
Eram copii.
Ne dădeau ciocolată,
Ia să-mi spui tu albinuță
Pe unde-ai umblat drăguță
De bâzâi așa grăbită
Nu ești oare obosită?
Am venit si mă duc iar
Să culeg din flori nectar
Să-l fac miere mă pricep
Și-aș putea să te
E Soare
Arde
Tare
Afară este cald
Și simt că mor
Tu nu ești mai aproape
Să-mi spui șoapte
Tandre
Să pot să zbor.
Și aștept ca și Pământul
Vântul
Să mi se răcorească
Gândul
Afară
M-am oprit deodată în fața unei coli albe,
Rătăcit ca un explorator,
La Pol.
Rămasese înfipt în peniță un cuvânt.
Cred că destul de adânc
Căci începuseră deja să cadă
Picături de litere
Doamne, m-ai răsădit atom
Ai semănat câțiva protoni
Peste un câmp de electroni
Cu radacina un foton.
Iar eu am devenit un ion
Mai pozitiv, mai negativ
Depinde doar de electron
Ce îl atrag
De ce să te cred pe tine
Mai liberă ca mine
Pasăre?
Eu merg prin nevoi
Tu zbori prin ploi
Merg printre legi
Zbori printre crengi
Eu merg prin viață
Tu zbori prin ceață
Tu mergi pe
Plastic.
Haine, încalțăminte, flori sau jucării,
Mașini, televizoare, tacâmuri, telefoane,
Legume, mezeluri, fructe și bomboane,
De Plastic.
Trupuri ce se mișcă haotic, brownian,
Se ciocnesc
Pai ce băă . înainte vreme era ca acuma?
Înainte nu mancam carne așa, în toanta.
O dată pe săptămână sau de doua ori.
Duminica , de sărbători...
Luam reteveiu și îl aruncam după pui.
Dacă îl
Mi-am pus într-un felinar curajul
Și l-am aprins cu scânteia lucidității
Ca să cobor pe scara sufletului meu
Ce mi-a mai rămas.
Am străbătut bezna amintirilor
Am scuturat praful
Leagă-mă de un cal, sau poate nouă
Nici nu contează, pot fi chiar o mie
Totuna mi-este acum să mă sfâșie
De inima se zbate ruptă în două
Leagă-mă în genunchi, toreador
Dă drumul la un taur
M-am întâlnit deunăzi în tren cu un bătrân
Nu era nici înțelept ,nu era nici nebun
Era doar un om simplu, era doar un bătrân
Cu fața încrețită de-al vieții aspru drum.
Urcă în tren cu grabă
Cine îmi ești tu ?
Eu ?
Eu golf al liniștii iți sunt
Cu ale mele brațe tandre
Te protejez de valuri și de vânt
Și-n ale mele ape calde
Ancora ta te leagă de pământ.
Cine îmi ești tu?
Eu
La voi aci, în casa bătrânească,
Era demult, n-ai apucat-o tu..
Au fost încartiruiți rușii.
Li s-a pus masa, mâncare , băutură,
Așa erau, ospitalieri, bătrânii.
Cred însă că rușilor nu le-a
-Bună ziua!
-Bună ziua bă neică!
-Al cui ești tu bă neică?
Mă întreba Moș Vasîlică.
-A lu\' Ion.
-Care Ion?De\'alde cui?
-A lu\' Ion a lu\' Micele a lu\' Gheorghe al Oprii.
-Bine bă neică să
E aceeași zi de zi și totuși alta
Însămânțată peste ea ți-e soarta
Ca un ogor ce se mijește-n ceață
Þi-e mintea-n fiecare dimineață
Și deslușești imagini,ganduri,șoapte
Chiar vise sau
Nu..
Nu aveam timp de pierdut.
Timpul meu mă împingea cu obstinație
Eram setat cumva s-ajung la destinație.
Mașina, tot un instrument al timpului meu
mă alerga, printre livezi,printre case
Două vrăbii zgribulite
Cu penele ciufulite
Se-apucară la gâlceavă
Pe mâncarea dintr-o tavă
Se certară , ciripiră
Până câinele treziră
Care zăcea somnoros
După ce rosese un os
Fiind
Mă-nvârt în cerc..
Cu frunze,crengi și apă și pământ
Cu tot ce-mi este drag,cu tot ce-mi este sfânt
Și timp nu este nici măcar de-o rugă
Cuprins într-o obscură centrifugă.
Și mă izbesc de
Cu ce te-ai ales tu artistule?
Cu o statuie.
Doar păsările cerului te mai încălzesc.
Oamenii privesc în pământ în general.
Ca tot veni vorba de pământ, ai valoarea unui metru pătrat.
Ocupi