Poezie
Banalitate
1 min lectură·
Mediu
de cele mai multe ori cuvintele ni se iau de mână
nopțile se înșiră cuminți la coada viselor cu zilele
așteptând parcă flămânde încă o șoaptă încă un gând
vii atunci cu fiecare silabă și îmi mângâi sărutul
îți sorb ochiul drept cu nesaț știu ritmul tâmplelor
plutim numai noi printre statui de oameni zâmbind
deschide ochiul în inima mea fă lumină îmi zici
mă obișnuiesc a-i spune sângelui tău acasă
și-ncep fremătînd a-ți curge prin vene
abia aștept să mai plămădim o tartă de cer
și-atunci dănțui-vom a sărbătoare
023.509
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Puia-Dumitrescu. “Banalitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-puia-dumitrescu/poezie/190382/banalitateComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Intens poemul si curat. \"mă obișnuiesc a-i spune sângelui tău acasă\", un vers superb si polisemantic. Functioneaza la fel de bine ca o declaratie de dragoste irezistibila si ca un injuratura fara perdea. :)
0
Multumesc, Adrian, si nu, nu este injuratura, dimpotriva, cea mai mare familiaritate-iubire.
Te mai astept...
Daniel
Te mai astept...
Daniel
0
