Poezie
Deșert fără tine
1 min lectură·
Mediu
În satul în care nimeni
nu mai merge la șezătoare
se apleacă încet garduri pe spinările ierbii
cu glas prelung de tânguire solemnă
Clopote sparte nu ne mai cheamă
decât într-o ultimă încercare timidă
fără glas fără sfoară
Praful așezat liniștit îmi șoptește
că iar ai uitat drumul spre mine
uluci se așează la rând
întrebând norii dacă mai vii
soarele orb își cere iertare
că nu te mai poate conduce cărărilor
copiii ne-adorm potecii spre tine
iar casa te cere-ntr-o ultimă rugăciune
a uitat ceasul să-și lingă buzele clipelor
totul se-oprește până în zare-ai s-apari
să ne-aduci iară iubirea și bucuria
012.269
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Puia-Dumitrescu. “Deșert fără tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-puia-dumitrescu/poezie/179896/desert-fara-tineComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MDMDMarcos Delei✓satul nu mai este ce a fost odată și nici lumea secularizată fără acel cristos din piatră
0