Poezie
Poveste emo cu urși polari și marmote
2 min lectură·
Mediu
m-am trezit ascultă nu mai țipaaa
mă întorc cu spatele vreau să taaaci
un picior al doilea o mână două mâini
s-au terminat clădirile pe stânga
un porumbel sare într-un picior pe șotronul
desenat de copiii vecinilor mei de la bloc
de ce el cine nu-i gata îl iau cu lopataaa
ei uită mereu ce-au făcut ieri azi e un alt joc
a venit autobuzul îmi fac loc în spate
lângă mine mai încape doar o geantă
azi nu-mi mai stă spânzurată de gât
doi tineri aplaudă se iubesc și cântă
ce ziceți nu vă aud spuneți mai tareee
telefonul vibrează nervos în buzunar
“azi mă simt emo” îmi spune prietena mea
“te rog mult să nu mă mai cauți”
la servici colega mea cea mai bună
prietena tuturor îmi șoptește ultimele vești
copiii stau în cap și spun bancuri porcoase
pe rep mă întâlnesc cu anda adam
îmi strânge mâna emoționată și mă pupă
pe obraz îmi rămân urme de ruj waterproof
înghit repede în sec îmi beau cafeaua în groapă
merg la cursuri deschid gura să spun ceva
cealaltă prietenă bună a mea îmi zice să nu
urc în autobuzul plin de obosiți și transpirați
pe dreapta apar clădirile negre pâlpâind
din când în când pătrate galbene
șotronul nu mai e nici porumbelul nici copiii
vreau să adorm lângă tine taaaci!
025
0
nu imi suna deloc bine alaturarea - imi beau cafeaua in nescafe.
chiar daca o fi vreo cafeanea in voga.
macar de era - la.
n-am auzit si nici n-am vazut pana acum vreun copil
stand in cap si spunand bancuri porcoase.
rujul waterproof nu lasa urme.
- urc in autobuz decidem sa nu platim - zici ca vorbesti la telefon