Frig în mine

Aoleu, ce frig e-n mine!
exclamase fugar o femeie-n serviciu
pe un coridor înghețat de instituție publicului
plecat prea devreme la muncă
sau încă visând ce multe ar face
numai o zi de-ar fi președinte
o vilă piscină la munte mașini
hoteluri la mare și încă o groapă
să moară dușmanii pe rând

de-nghețul acesta nimeni nu scapă
te-mbrățișează leneș până-n plăsele
balet de urși polari pe cuburi de gheață
perechi-perechi îndreptați spre ieșire
c-un zâmbet și el pe buze uitat
de o vară polară plecată în grabă

e frig și ne-au plecat toți pinguinii
cine să-ți mai spună povești cu pescari
nu se mai poartă azi fracul nu e la modă
vrem doar pastramă de oaie
și-un colț doar al nostru unde
să spunem povești cu zâne
un înger să ne țină de mână
a ultimă spovedanie

Auzi, e-așa frig în mine
că se-aude inima plângând înghețată
și oamenii mor numai că ei mai mereu
aleg singuri să moară
cu steluțe pe buze
și țurțuri la scocurile din suflet