Poezie
Dans de gheață
1 min lectură·
Mediu
dans de copii împărțindu-și sendvișurile
pietoni înghețați prin sufletul vreunei florărese
la colț de stradă baletul clipelor pierdute
de oameni prea grăbiți sau prea întârziați
într-atâta noutate mereu rămasă în urmă
prezervative stoarse de vlagă
și tineri prea obosiți să le mai folosească
sau să se mai folosească încă o dată
profetul cu ochii scoși cu limbă tăiată
dă drumul mâinilor să învețe norodul
nu-l mai ascultă decât o puștoaică
plângăndu-și acceptările toate
te-ntorci la marginea apei pe creastă
și te asiguri că nu te mai văd toți amicii
aici nu mai e vorba de bere alune și bancuri
e ziua în care îți ceri ultima leafă
de la o viață amantă tuturor negustorilor
de vise încă aprinse pe canale în alb și negru
cu flori înghețate-n ferestre și aburi
amintindu-ți de încă o iarnă
013014
0
Descopăr cu puțină întârziere acest poem. Dar nu pot să nu-ți spun că admir felul tău de a sălta cele mai banale întâmplări la rangul de fapte literare: „dans de copii împărțindu-și sendvișurile” sau (nimic exact referitor în acest domeniu) „prezervative stoarse de vlagă / și tineri prea obosiți să le mai folosească / sau să se mai folosească încă o dată”, „ e ziua în care îți ceri ultima leafă”, „flori înghețate-n ferestre și aburi / amintindu-ți de încă o iarnă.” Mai făcut curios să-ți citesc și celelalte texte. Ușa care o ții întredeschisă între poezie și viață stârnește curenți care pun în mișcare lucrurile amorțite prin încăperi. Succes!