Dans

\"pescuiam nuferi
lacrimandu-ti ochii de dor\"
uite, asa cum ai inceput, tot asa te-am citit dintr-o suflare, apoi lin, apoi iar si iar si...
\"apoi te risipeai ca sa te aduni in palmele noptii\"
cu incantare,

Iti multumesc, Carmen, mai intai pentru prezenta ta in premiera (macar asa imi aduc aminte :)) la textele mele, dar bineinteles ca si pentru aprecieri.
Ma bucur ca ti-a placut si te mai astept.
Cu drag,
Daniel

prezenta mea e adevarat ca e in premiera, dar eu am facut de ceva timp excursii printre toate literele tale, asa ca sa stii: eu iti multumesc

daca arunc toate strofele impare - care sunt dulcegi si grele de banalitati - obtin ceva mai...autentic, mai...interesant.

(dar se repeta cuvantul \"vesnicie\")

cu sinceritate,
numai bine.

mi-a fost dor...

Am reținut strofa a doua cu care aș fi început poemul:

doar o dată aș vrea să strigi iubirea pe nume
să o iei de guler și să o arunci veșniciei pe brațe

Strofele impare din text duc cu gândul la ideea de baladă, de popular, de lumesc, însă aș prefera celelalte strofe, pe care le-aș aranja în distih. În penultima strofă, cum ți-ar părea că sună singular în loc de plural?

Simt ca ma aflu intr-o hora a ielelor-cuvinte, cu ritmuri diferite calcind iarba... Ce dans au cercurile tale, Daniele... Ma inspira la cugetare strabuna...
Si mai ales sfirsitul imi asterne mirare cu imbinare de frumos:
\"și-o roată e viața
învârte-o destinelor
și-o nemurire cu tine
ne vom pierde
cărărilor\"

Roteste-ma si maine, si mai departe... Unde o fi vesnicia asta?

Drag,
Ela

Silvia, draga mea, ca intotdeauna, ma bucur de trecere si iti multumesc pentru sfaturi... :)
Draga Raluca, ce pot spune, ma bucur...
Alina, saru\' mana. Ma bucur sa te vad din nou la subsolul unui text de-al meu si iti multumesc pentru rabdare. Si eu ma gandesc daca sa le pun ca doua poezii distincte, dar totusi... mie imi plac astfel la acest moment. Nu sunt foarte singur unde in penultima strofa, toata?
Ela, o surpriza placuta, multumesc si ne rotim in continuare... :)
Cu mare drag,
Daniel

Imi place poezia in totalitate... Dar \"Si-o nemurire cu tine
ne vom pierde /Cararilor\" este un final grozav. Te admir. Cu respect, Gabriela.

Poezia ta se sprijina in cele din urma versuri și-o nemurire cu tine
ne vom pierde
cărărilor, sugerand un drum initiatic, o imposibilitate de a schimba destinul, o ciclicitate a starilor, un dans in care partenerii se rotesc ridicandu-se prin joc si armonie mereu mai sus.
Cu drag
mi\'raj