Din grădina luminată
coboară-n raze-ntunecate,
ființa cea mai blestemată -
fiară plină de păcate.
În ceața cea mai-naltă,
plutește îngerul cel negru:
Stai nițel și nu t-exaltă!
Crezi că omul
De ce te-mpotrivești,
când știi că nu mai are rost?
Iar fără niciun cost
îți zdrobește sufletul,
iar himera ta, a gândului,
îți face o psihologie
și ți-o aruncă-n gând meschin.
Viața e mai
Am simțit pe cineva în spatele meu, însă când m-am întors să văd cine este, nu am văzut pe nimeni. Și totuși mă simțeam privit, observat de cineva sau ceva. Am coborât mai apoi pe o scară în spirală,
Te-am iubit și încă te mai aștept
niciun refuz nu mai accept
vreau să răsari printre stele,
mai strălucitoare ca ele,
când pășești pe bolta cerească
lumina lunii să crească
și să simt o
Splendida-ți culoare
Se observă, cum îți răsare,
Când absurdul dispare,
Și atingi apogeul se pare.
În lumina soarelui,
Pălesc culorile zenitului,
Iar cântecele ceasului
Sugrumă cursul
