Poezie

Eden și haos

1 min lectură·3 mai 2011

Mediu

Din grădina luminată

coboară-n raze-ntunecate,

ființa cea mai blestemată -

fiară plină de păcate.

În ceața cea mai-naltă,

plutește îngerul cel negru:

Stai nițel și nu t-exaltă!

Crezi că omul ți-e integru?

Barba ta nu mă doboară,

căci prostia lor mă-nvie,

în Infern ei se coboară

prin hoție și curvie.

Haosul mă-mbată lulea,

am aici o gloată-ntreagă -

omul tău e o ghiulea,

cerul are să ți-l spargă!

Dar din Eden coboar-o voce,

care-i răspunde tare:

Răul tău îi lasă rece.

Omul altă treabă n-are!?

Cuvintele tale-mpung

ș-aduci lacrimi pruncilor,

eu pe tine ratat te ung,

ești dracul vicleniilor.

Fără frică, eu vă spun:

el se crede mare boss

da’ de nimic n-a fost bun,

l-am trimis acolo, jos.

Nu e-n stare de nimic,

doar se joacă de-a dracul,

se distrează și-el un pic,

dacă a picat și Bac-ul...

001.605

Daniel Mărgineanu. “Eden și haos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-margineanu/poezie/13979146/eden-si-haos

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.