Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

de fiecare dată când tac

1 min lectură·
Mediu
vine cineva pe jumătate el însuși
și îmi vorbește într-o limbă moartă
despre importanța normalului care stă întins și nemișcat
în obrazul meu
probabil s-a târât pe lângă vreun ospiciu
până când s-a lipit de el toată splendoarea bolii
iar acum
animat de o principială stare de fapt
a ieșit să bântuie străzile cu zgardă la gât
semn clar că și el aparținea cuiva
dar eu nu!
eu eram cel care tăcea îngrozitor în patul unei femei
adormită pe jumătate și uneori nemișcată
sau aruncată de bunăvoie în obrazul meu
până nu i se mai vedeau picioarele umblând
ca și cum în orice clipă
ar fi fost pregătită să tacă mult mai mult
decât mine
013.061
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
115
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Daniel Dăian. “de fiecare dată când tac.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14083729/de-fiecare-data-cand-tac

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
„Normalul care stă întins și nemișcat” începe să fie afectat de morbiditate și patologic, riscă să fie internat într-un „ospiciu”, dacă anormalitatea se lipește de el precum boala de sănătate, nu știu ce vezi în „splendoarea bolii”, eu percep boala ca un simulacru maladiv în care se încuibă suferința.
Ai un scris incisiv, incitant, iar puterea lui rezidă din imagini frapante.
0