Poezie
[spânzurat]
1 min lectură·
Mediu
într-un gând probabil învăț
să nu mai fiu eu însumi
mai bine un univers de ceață care
încearcă să mă țină de vorbă de fiecare dată când mă grăbesc
spre o împotrivire
habar nu am dacă poartă rochie
nu o văd
dar am să-i rog țipătul
și cine știe
poate o să se dezvăluiască înaintea mea
poate o să-mi spele hainele în locul ploii
sau poate o să țipe de plăcere
văzându-mă atât de nemișcat
atât de greoi când
urmăresc linia pereților ca să înaintez spre glasul ei
și dracu să mă ia dacă o să înțeleg vreodată
ce intensitate are laptele ei
după ce îi voi cere un singur sărut
în piept
012.630
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[spânzurat].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14067666/spanzuratComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCDistincție acordată
SCSimion Cozmescu✓Un sinistrat, temă tratată bine. Sinistrat în multe accepțiuni, teme, ipostaze, lăsând imaginația la hățuri,dar toate converg spre femeie, inclusiv mamă. Univers de ceață e clișeu, , dracu îmi place, plus alte maladive sugestii așe că dau stea
0